De sărbători am mers în localitatea mea de baștină să caut atmosfera care mă fascina în copilărie. În loc să văd cete de colindători, copii înghețați venind de la săniuș și oameni de zăpadă la fiecare pas, am găsit case părăsite, puține familii întregi, plus o bună parte din consăteni care aveau dispoziție în funcție de cantitatea de alcool consumată.
Imediat cum am coborât din microbuzul venit de la Chișinău, am întâlnit o veche cunoștință, cu care am copilărit împreună. Cu el mergeam la săniuș, cu el jucam fotbal pe drumul din fața porții și tot cu el ne făceam planuri de viitor: să ajungem în capitală, să devenim oameni mari, să schimbăm lumea. Acum, cu greu ne-am recunoscut unul pe altul. El așa și n-a mai ajuns în Chișinău. A fost o vreme pe la ruși, dar în ultimul timp stă acasă. Am schimbat doar câteva vorbe și am înțeles perfect cum stau lucrurile în sat. „Chiar acum am ieșit de la un măhălean cu care am băut o brăcași (n. red. ulcior) de vin. Mi-am făcut oleacă de nastroienie (n. red. dispoziție) și mă duc să văd poate se organizează ceva în centru”, mi-a zis fostul amic de joacă. I-am urat succes, iar el, la rându-i, m-a rugat să fac tot posibilul, dar să nu mă întorc cu traiul în sat. Știe omul, ce știe!
Acum să vă zic de ce viața la țară devine tot mai dificilă de la an la an. În sat nu sunt locuri de muncă, exceptând cele câteva zeci de persoane care se trudesc la gimnaziu, primărie sau grădiniță, majoritatea având salarii mai mici de 1000 de lei. Sărăcia îi impune pe oameni să plece fie la muncă în Rusia, unde se întâmplă să lucreze la negru pentru niște kopeici, fie în țările europene, de unde o bună parte aleg să nu mai revină sau ba chiar își trag toți membrii familiei după ei. Cei care rămân în sat trăiesc din banii câștigați în urma vânzării miezului de nucă și a produselor lactate. Pentru majoritatea vaca încă este unica sursă de venit.
Toamna și prima parte a iernii, oamenii de acolo nu se plâng c-ar duce-o rău, asta pentru că încă mai au vin ca să-și tulbure mințile. Orice persoană însă care privește situația cu minte trează, observă cu ușurință că satele pier, iar unii dintre cei rămași acolo își îneacă amarul în alcool.
