La această dată, episcopul Macarie al Ierusalimului a înălţat solemn Sfânta Cruce în faţa poporului, la o zi după sfinţirea bisericii Învierii pe care Sfânta Elena o ridicase deasupra Sfântului Mormânt, locul descoperirii Sfintei Cruci.
Data de 14 septembrie are însă o dublă semnificaţie. Pe de o parte, prin sfinţirea şi instalarea Lemnului Sfintei Cruci în noul locaş în chiar ziua inaugurării templului lui Jupiter de pe colina Capitoliului din Roma se consacră semnul biruinţei creştinismului asupra păgânismului.
Pe de altă parte, amintind că Sfânta Cruce a fost luată de regele Chosroes al perşilor în anul 614 şi recuperată de împăratul Heraclius în anul 629, ea a fost ulterior înălţată de patriarhul Zaharia în faţa credincioşilor tot într-o zi de 14 septembrie a anului 630
Viaţa, ca o cale
„Zis-a Domnul: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie(…)”
Chemarea să-ţi iei crucea ta şi să-I urmezi Lui înseamnă că viaţa însăşi este o Cruce atunci când vrei să fii cu El.
Cu toţii avem o Cruce de purtat, de la botez pînă la mormânt: Crucea copilului orfan, Crucea văduviei, Crucea sărăciei, Crucea grijilor oamenilor bogaţi, singuri şi invidiaţi, lupta sau efortul de a face binele, de a mărturisi adevărul şi de a face dreptate.
Viaţa fiecăruia, un pelerinaj spre Dumnezeu
O înălţare prin Harul Duhului Sfânt este însă posibilă numai datorită libertăţii de a alege şi nu obligaţiei, libertatea fiind cea care pune în valoare această dorinţă.
“Când întâlneşte sufletul omului, are loc prima răscruce în viaţa noastră! Tendinţa noastră de a fi pământeşti (orizontală) se întâlneşte cu Harul ce se pogoară la noi (verticală) şi începe o frământare adesea dureroasă între a urma calea noastră şi a urma calea Lui… începem să ne simţim la răscruce de drumuri. Dar nu este o răscruce de drumuri, ci întâlnirea cu Harul lui Dumnezeu; o simţim ca răscruce pentru că suntem înclinaţi să facem voia noastră (…), potrivit crestinortodox.ro.
Dacă patimile nu ar fi, nici virtuţiile şi nici cununile dăruite de Dumnezeu celor vrednici dintre oameni nu ar fi, spune Sf. Antonie cel Mare.
“(…)Căci cine va voi să-şi scape viaţa şi-o va pierde, iar cine îşi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela şi-o va mântui. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere”, zis-a Domnul
Cinstirea şi închinarea la vederea Crucii printr-un sărut şi gândindu-ne la Cel răstignit pe ea aduc putere spirituală şi întărire în calea vieţii din lume, în speranţa împlinirii idealului creştin de viaţă şi mântuire. În ziua prăznuirii Înălţării Sfintei Cruci, Biserica a rânduit să nu se mănânce hrană de dulce, ci să fie sărbătorită cu post pentru că aminteşte de patimile şi moartea lui Hristos.
sursa: cotidianul.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
