Încă un caz pierdut la CEDO! Republica Moldova, obligată să achite despăgubiri de 46 mii de euro unei persoane care nu și-a recuperat o datorie timp de aproape 20 de ani
În acest context, reclamantul a depus o acțiune în instanță împotriva Ministerului Finanțelor în baza Legii nr. 87, solicitând repararea prejudiciului pentru neexecutarea hotărârii. Prin decizia sa definitivă din 12 martie 2014, Curtea Supremă de Justiție a recunoscut încălcarea dreptului reclamantului la executarea în termen rezonabil a hotărârii, având în vedere perioada de întârziere de 8-9 ani.
Instanțele naționale au oferit reclamantului 20.000 de lei pentru prejudiciul moral, însă au respins ca nefondate solicitările reclamantului cu privire la prejudiciul material.
În fața Curții, reclamantul s-a plâns în baza Articolului 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”) și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1. la Convenție. Curtea a notat că instanțele naționale recunoscuseră încălcarea dreptului reclamantului de a dispune de executarea în termen rezonabil a hotărârii din 12 noiembrie 2013, din cauza inacțiunii executorului judecătoresc.
Totuși, instanțele naționale nu au oferit reclamantului prejudiciul material suferit. În continuare, Curtea a constatat că epuizarea căii interne de recurs în baza Legii nr. 87 nu oferise o remediere adecvată.
Hotărârea din 12 noiembrie 2003 a rămas neexecutată până în prezent, iar reclamantul nu și-a recuperat banii oferiți prin hotărârea menționată. Din aceste considerente, Curtea a considerat că reclamantul și-a pierdut statutul de victimă, în modul susținut de către Guvern, iar ultimul nu oferise vreun argument plauzibil care ar demonstra contrariul. Având în vedere jurisprudența sa, Curtea a concluzionat că în prezenta cauză inacțiunea executorului judecătoresc a atras răspunderea statului pentru neexecutarea hotărârii cu privire la datoria companiei private. Respectiv, eșecul autorităților de a lua măsurile corespunzătoare pentru a executa hotărârea în favoarea reclamantului a constituit o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1. la Convenție.
Prin urmare, Curtea a acordat reclamantului 45.000 de euro pentru prejudiciul material și 1.000 de euro pentru prejudiciul moral.
