Cum? Sigur că n-a ieşit să măture străzile sau să tundă iarba din jurul monumentelor naţionale. El nu-i capabil de aşa ceva. Probabil, cineva i-ar fi spus acest lucru şi el s-a grăbit să se înroleze în detaşamentul cozilor de topor, demonstrând stăpânilor exces de zel, asemeni timuroviştilor din timpul sovietic. După ce comuniştii au văzut că nu-i bun nici la adunarea semnăturilor pentru referendumul antialianţă, îl folosesc acum când şi cum le pică. Iar lor le pică de la Moscova. Le pică mai ales în acest an, în care moscalii vor să demonstreze că raptul de la Prut din 1812 a fost pentru totdeauna. Ieri, când „eliberatorii” au ieşit pe străzile capitalei zângănindu-şi medaliile cu fală imperială, Todercan era folosit în rol de copil de trupă, ca să împartă trecătorilor moldoveni panglica imperială rusească „Sfântul Gheorghe”. Le înmâna mai ales şoferilor de troleibuze care aveau arborat Tricolorul. Dumnezeu să te păzească de-o asemenea situaţie măgărească… Fugi de ea şi dai de alta, în care istorici moldoveni ca Sergiu Nazaria sau Victor Stepaniuc lustruiesc imaginea Rusiei, de parcă ar întinde covoare unui nou val de tancuri „eliberatoare”. Sunt cozi de topor cu solda în ruble. Rusia le foloseşte ca rezervă de politruci în speranţa „păcii de la Tiraspol”, pe care ea ar vrea s-o semneze chiar în anul când blestemăm pacea semnată în hanul unei alte cozi de topor – Manuc Bei.
