O veritabilă bombă climatică cu ceas, dezghețarea permafrostului, solul înghețat de milenii din zonele septentrionale ale planetei, amenință ecosistemul și societățile nordice, de la infrastructură la diferitele specii de plante și animale, dar și stabilitatea munților, conform unui nou studiu.
Permafrostul reprezintă aproximativ 25% din suprafața de teren a emisferei nordice (23 de milioane de kilometri pătrați), din Canada și Alaska până în Siberia, dar și în Groenlanda, Scandinavia, Mongolia și nordul Chinei.
Straturile de permafrost sunt fie mai subțiri, fie au o grosime de mai multe sute de metri, prezentând microlentile de gheață sau mase groase de gheață pură.
Schimbările climatice se manifestă însă de două ori mai rapid la latitudinile nordice decât în celelalte zone ale globului, iar "permafrostul se topește aproape peste tot", a declarat pentru AFP geograful Antoni Lewkowicz, de la Universitatea din Ottawa, președintele Asociației internaționale pentru permafrost (IPA).
Ritmul acestui dezgheț al subsolului este însă dificil de detectat, variind în funcție de regiune. Accelerat de precipitații și de activitățile antropice, fenomenul de dezgheț al permafrostului va continua probabil timp de decenii.
Deja efectele acestui dezgheț se fac resimțite: prăbușiri ale solului după topirea peliculelor de gheață de dedesubt, alunecări de teren, drumuri de macadam devenite instabile. La Salluit, la nord de Québec, spre exemplu, cazarma pompierilor s-a scufundat în pământ.
În teritoriul canadian Yukon, autostrada Alaska, pe ultimii săi 100 de kilometri, se dezintegrează, iar autoritățile încearcă repararea sa cu costuri ridicate, conform lui Lewkowicz, care studiază permafrostul de mai bine de 40 de ani.
Dezghețarea permafrostului accelerează și procesul de eroziune a coastelor.
În Alaska, topirea gheții din acest tip de sol pe care-l credeam etern "destabilizează o suprafață de pământ pe care locuiesc 100.000 de oameni, amenințând case și afectând elemente de infrastructură de transport și energetică", remarca președintele american Barack Obama în luna septembrie, cu ocazia unei vizite în cel mai nordic stat american.
Acest fenomen amenință să afecteze și ecosistemele boreale, în special pe cele acvatice, fie că este vorba de lacuri sau râuri, apa începând să se infiltreze în solul dezghețat. Alunecările de teren și surpările masive produse pe platoul Peel (nord-vestul Canadei) au modificat deja chimia apelor râurilor locale.
Nici arborii nu scapă neafectați, topirea permafrostului ducând la producerea efectului de "pădure beată".
Chiar și la latitudini mai joase dezghețul permafrostului de la altitudini înalte amenință munții: în Alpi, fragilizarea așa-numitului "ciment de gheață" provoacă de mai bine de 20 de ani surpări în serie, iar anul în curs a fost unul record pentru aceste fenomene.
"Nu trebuie să ne gândim că munții sunt niște structuri extraordinar de solide. Deseori, munții nu sunt decât un conglomerat eterogen de stânci și roci a căror stabilitate este dată de prezența gheții", a explicat și Ludovic Ravanel, om de știință din cadrul Centrului național francez de cercetare științifică (Centre national de la recherche scientifique — CNRS). "Dacă vom topi cimentul munților, versanți întregi pot deveni instabili", a avertizat el.
Sursa: Agerpres
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
