Aşadar, NIT-ul a rămas fără licenţă. În urma Deciziei nr. 42 a CCA din 5 aprilie 2012 „Cu privire la monitorizarea buletinelor informative ale postului de radio „Vocea Basarabiei” şi ale posturilor de televiziune cu acoperire naţională „Moldova 1”, „Prime”, „EURO-TV CHIŞINAU”, „NIT”, „2 Plus” la capitolul respectării prevederilor art. 7 din Codul audiovizualului”. Iată cum sună respectiva decizie: „Art. 3. A retrage Licenţa de emisie seria AMMII nr. 014643 din 07.05.2008, eliberată Î.M. „Noile Idei Televizate” SRL pentru postul de televiziune „NIT”, în conformitate cu art. 27, alin. (1), lit. a), b), alin. (2) şi art. 38, alin. (1), lit. e), alin. (2), lit. b), f), alin. (3) din Codul audiovizualului, pentru derogări
repetate de la prevederile art. 7, alin (1), (2) şi (4), lit. a), b) şi c) şi art. 10, alin. (5) din Codul audiovizualului şi pct. 3.1, lit. a) şi e) a condiţiilor Licenţei de emisie”.

… Cum era de aşteptat, nici acest subiect nu a întrunit adeziunea majorităţii societăţii – unii aplaudă, alţii fluieră respectiva decizie CCA. Cel mai simplu, fireşte, e să aplauzi sau să fluieri. Mai complicat e să încerci să te dumireşti ce se întâmplă şi să-ţi pui întrebări. La noi însă o asemenea îndeletnicire – cea de a te îndoi de ceva şi de a pune întrebări – este taxată, de aceea şi s-au acumulat atâtea întrebări, inclusiv despre retragerea licenţei NIT. Iată doar câteva dintre ele: Este dispariţia NIT de pe piaţa TV un act de democraţie sau unul de strangulare a presei? După dispariţia NIT-ului va fi mai multă democraţie în R. Moldova sau mai puţină? A afectat cumva dispariţia NIT-ului pluralismul politic din societate? Până la închiderea NIT-ului exista mai mult pluralism de opinii? Este sau nu închiderea NIT-ului o emanaţie a unei voinţe politice sau o decizie suverană a CCA? Cui convine din punct de vedere politic şi financiar dispariţia NIT-ului? De ce NIT-ul a fost închis în ajunul zilei de 7 aprilie, când se împlinesc trei ani de la evenimentele din 7 aprilie 2009? Există vreo legătură între închiderea NIT-lui şi decizia deputaţilor AIE de a declara ziua de 7 aprilie zi de sărbătoare?
Întrebări, întrebări, întrebări… Pot continua lista, dar la ce bun? Cine mai are nevoie de întrebări, dacă la noi astăzi se procedează ca în bancul acela cu inspecţia din pădure – dintâi se taie, apoi se numără?..

Eu salut închiderea NIT-ului!

Şi totuşi eu voi răspunde la una din întrebări, la cea sacramentală: cum apreciez retragerea licenţei de emisie a NIT? Ştiu, la noi, a încuviinţa închiderea unei televiziuni înseamnă a fi antieuropean. Haideţi, aşadar, să ne lămurim ce a fost NIT-ul?

NIT-ul nu a fost o instituţie de presă care a făcut jurnalism, ci o structură de propagandă – de propagandă comunistă, sovietică, rusească. Această structură (NIT) a apărat şi a promovat interesele unui stat străin şi ale unui partid comunist nereformat, antieuropean, antiromânesc, legat direct de partidul criminal care a condus URSS. NIT-ul a fost o structură de propagandă antistatală, care a compromis statul R. Moldova, a otrăvit relaţiile R. Moldova cu Europa şi România, a promovat în permanenţă o politică rasială şi xenofobă isterică împotriva României. NIT-ul a fost o structură de propagandă care a contribuit decisiv la enclavizarea minorităţilor naţionale şi la divizarea etnică, religioasă, politică a societăţii moldovene. NIT-ul a fost o structură de propagandă care a lovit din plin în securitatea informaţională a R. Moldova. NIT-ul a fost o structură de propagandă care a compromis noţiunile de presă, jurnalism, democraţie. Iată ce a fost NIT-ul, dar nu o instituţie de presă care, chipurile, reprezenta opoziţia! Eu votez cu ambele mâini închiderea acestui NIT!

E adevărat, „democraţia cu presă e insuportabilă, iar democraţia fără presă este inacceptabilă”. Aşa credea Winston Churchill. Să fim atenţi, totuşi, e vorba de presă, nu de propagandă. Când vorbim de NIT, vorbim deci despre o instituţie de propagandă, nu de o instituţie de presă. De aici trebuie să pornim când discutăm despre retragerea licenţei. Am observat că în majoritatea (primelor) reacţii la închiderea NIT-lui şi cei care regretă, şi cei care aprobă respectiva decizie a CCA sunt unanimi în privinţa unui lucru: „Da, NIT-ul e o porcărie de televiziune, dar…”. Vedeţi unde-i eroarea? Dacă e „o porcărie”, nu mai e televiziune, ci altceva. Şi totuşi, de ce unii democraţi regreta închiderea „porcăriei”? Eu cred că ei nu sunt sinceri şi simulează regretele, ca să le facă bine la imagine, să nu fim declaraţi antieuropeni şi să nu aibă cumva probleme la obţinerea unor noi granturi pentru susţinerea… libertăţii presei în R. Moldova.

Cu riscul de a fi declarat antieuropean, eu nu vreau s-o spăl în două ape şi declar franc şi deschis că nu regret închiderea NIT-ului, ci salut această decizie. Am spus-o şi în timpul celebrei mele polemici cu faimosul Batog, şeful NIT-ului de altădată: NIT-ul este o structură de propagandă şovină rusească, aflată în dotarea PCRM care, la rândul său, este o structură de ocupaţie rusească. Şi punctum. De ce aş regreta cameleonic închiderea acestei structuri? Eu nu de regrete sunt bântuit, ci de nelinişteşti, fiindcă cei care au decis retragerea licenţei nu au pus punctul pe „i” şi, potrivit lor, au lipsit de licenţă de emisie o instituţie de presă, dar nu o structură de propagandă a unui stat străin care se făcea într-o limbă străină. Or, în felul acesta lucrurile se schimbă. Cardinal. Se creează un precedent, respectiva decizie fiind de fapt o avertizare făcută şi celorlalte televiziuni. CCA le-a arătat tuturor pumnul: iată ce vă aşteaptă şi pe voi dacă… Eu ştiu ce înseamnă asta, eu am simţit acest pumn îndreptat spre TIMPUL, am simţit în ceafă suflarea de gheaţă a celor ce dictează retragerea „licenţelor de emisie”.
CCA trebuia să spună clar că retrage licenţa unei instituţii de propagandă, nu de presă. Eu salut faptul că i s-a retras licenţa unei instituţii de propagandă, dar mă întreb totodată ce ne facem cu „jurnaliştii” care până mai ieri se lăfăiau în studiourile luxoase ale NIT-ului, adulându-l greţos pe Voronin, iar astăzi ling pasionat dosurile unor alţi politicieni, pe la alte televiziuni, onorabile şi pluraliste? Ce ne facem cu „jurnaliştii” şi „analiştii politici” care alergau cu limba scoasă de la NIT la o altă televiziune „pluralistă”, ca să nu întârzie la o emisiune de dezbateri democratice?.. Or, acest fenomen oribil de perversiune profesională, care discreditează moral instituţia presei, nu se supune reglementărilor CCA…

Astfel, închiderea NIT-ului e o chestiune care în mod normal naşte ale zeci de chestiuni… sensibile. În mod normal, de aici încolo ar trebui să urmeze o discuţie publică sinceră şi serioasă nu numai despre presa şi jurnaliştii din R. Moldova, ci şi despre politica şi politicienii din această ţară frumoasă şi enigmatică…

Va urma însă o asemenea discuţie?