Întrebarea de ce Republica Moldova nu renunță la produsele provenite din Rusia revine constant în spațiul public, însă autoritățile admit că această decizie nu poate fi una pur politică. În cazul îngrășămintelor, aproximativ 60–70% din fertilizanți încă vin din Federația Rusă, ceea ce face ca agricultura moldovenească să fie puternic dependentă de acest flux comercial. Oficialii explică faptul că întreruperea bruscă a acestor importuri ar afecta direct producătorii agricoli, în special în sectorul cerealelor și al culturilor tehnice, unde cantitățile mari și prețul accesibil sunt esențiale.
Alternativele din Uniunea Europeană sau din alte state există, dar sunt considerabil mai scumpe, iar transportul lor este complicat și adesea costisitor. Aceasta ar împinge prețurile de producție în sus, reducând competitivitatea fermierilor moldoveni pe piețele regionale. Ministerul Agriculturii recunoaște că o astfel de ruptură bruscă ar echivala cu „a ne împușca singuri în picior”, deoarece agricultura nu are încă capacitatea să se adapteze la un salt atât de mare al costurilor.
În ceea ce privește alimentele și bunurile de larg consum importate din Rusia, autoritățile vorbesc despre o piață competitivă, nu neapărat despre o dependență, dar recunosc că relațiile comerciale sunt sensibile. Dacă Moldova ar impune blocaje politice radicale, Rusia ar putea reacționa imediat și ar înlocui cu ușurință produsele moldovenești de pe piața sa. Acest lucru ar lovi direct în producătorii locali, în special din nordul și sudul țării, unde exporturile de fructe, conserve, legume sau băuturi depind încă, în parte, de piața rusă.
Economiștii avertizează că, fără pregătire și fără alternative comerciale solide, o decizie politică abruptă de întrerupere a legăturilor economice cu Rusia ar pune presiune pe bugetul fermierilor, pe locurile de muncă din mediul rural și chiar pe prețurile alimentelor din țară. Schimbarea ar trebui să fie graduală, cu sprijin financiar, subvenții, extinderea capacităților locale și acces la piețe noi, inclusiv cele din UE.
Mesajul autorităților este clar: renunțarea la produsele rusești poate fi un obiectiv strategic, dar acesta trebuie atins prin planificare, investiții și diversificare, nu prin gesturi bruște. Altfel, nota de plată ar ajunge la producătorii moldoveni, nu la guverne.
