În primul rând, se prea poate că anume în acest mod liderii Partidului Democrat doresc să-și refacă relațiile cu instituțiile Uniunii Europene, grav deteriorate în acest an în contextul trecerii la sistemul de vot mixt. Opoziția, reprezentată de Partidul Acțiune și Solidaritate, condus de Maia Sandu, sau Partidul Platforma Demnitate și Adevăr, condus de Andrei Năstase, a organizat proteste pe fondul luărilor de poziție ostile schimbărilor legilor electorale, venite din direcția Bruxelles-ului. Astfel, guvernarea a riscat să ajungă în situația în care dialogul ei cu structurile europene să fie practic suspendat, iar susținerea din partea Uniunii Europene să se îndrepte doar spre formațiunile de opoziție, cum ar fi PAS.
Însă ideea de a introduce dezideratul integrării europene în Constituție, dacă va fi materializat printr-un vot în Parlament, va însemna că noile prevederi se vor afla lângă articolele 13 și 118, care încă denumesc limba oficială a R. Moldova drept „moldovenească”. De asemenea, ne aflăm în situația în care o Constituție care nu a fost votată de cetățeni în 1994 va fi completată cu prevederi ce nu vor produce efect atâta timp cât sunt cunoscute declarațiile oficialilor europeni, precum că începerea negocierilor de aderare a R. Moldova la UE nu este luată în calcul în următorii ani.
În această situație, nu ne rămâne decât să constatăm că obiectivul integrării europene este în continuare utilizat ca armă politică internă. La Chișinău, acesta este un cal de bătaie convenabil atât pentru putere, cât și pentru opoziție.
Pe fundalul acestei bătălii interminabile și lipsită de urmări practice, în care fiecare vrea să demonstreze că este cel mai proeuropean, pentru a obține voturile cetățenilor în 2018, planează amenințarea politică majoră pentru viitorul european al R. Moldova: Partidul Socialiștilor și Igor Dodon.
Socialiștii, la rândul lor, nu dorm și își vor concentra în continuare atenția pe consolidarea segmentului electoral prorus. Nu poate fi exclusă desfășurarea altor manifestații de protest, atât în raioane, cât și la Chișinău. Până la alegerile parlamentare a mai rămas un an și câteva luni, iar Rusia are șansa să câștige electoral în R. Moldova, dacă îi va reuși transpunerea în voturi a campaniei propagandistice pe care o desfășoară prin interpuși locali.
Dincolo de semnalele pe care puterea vrea să le transmită observatorilor interni și externi privind angajamentele ei europene, inițiind discuția asupra modificărilor la Constituție, o mai mare eficiență în actuala situație ar avea-o inițierea unui dialog sincer cu Comisia Europeană și alte instituții centrale ale Uniunii Europene pentru depășirea actualului impas din relațiile moldo-comunitare.
Sensibilitățile liderilor UE nu merg către gesturi precum includerea obiectivului european în Constituție, pentru care autoritățile au făcut prea puțin, ci către acțiuni concrete. O relație mult mai bună cu Uniunea Europeană ar putea-o asigura lupta reală, nu mimată, împotriva marii corupții, dar și niște dovezi clare din partea guvernării, că vinovații pentru furtul miliardului vor fi pedepsiți.
Până atunci, însă, nu are nicio importanță dacă R. Moldova va avea înscris obiectivul integrării europene în Constituție sau nu. În absența altor mișcări politice de succes, guvernarea vrea să mai ia o dată ochii observatorilor interni și europeni și să-și securizeze poziția de putere în fața opoziției. Nu cred că îi va reuși, dar vom avea cu o acțiune declarativă și populistă în plus, ceea ce nu ar trebui să ne mire, întrucât toți politicienii noștri se pare că excelează anume în astfel de acțiuni și nu în cele de pe urma cărora beneficiază și cetățenii.
