International Business Times: Puteau serviciile secrete din Europa să-i oprească pe teroriștii din Bruxelles?

Din acest punct de vedere, Europa pare vulnerabilă în faţa atacurilor teroriste, au concluzionat consultanţii în securitate chestionaţi de IB Times, "călcâiul lui Ahile" fiind reprezentat de lipsa de cooperare între serviciile secrete din cele 28 de state.

Capitale vulnerabile

Cu doar o zi înainte de atentatele din 22 martie de la Bruxelles, oficialii din Franţa şi Belgia anunţau că vor întări cooperarea în schimbul de informaţii dintre cele două ţări. "Este un caz clasic în care vedem cât de necesar rămâne schimbul de informaţii nu doar pe plan intern, ci şi extern", afirmă Eelco Kessels, directorul biroului din Londra al Global Center on Cooperative Security, referindu-se la criza de securitate din Belgia.

"Cel mai mare progres în acest sens îl reprezintă tot procesele de cooperare multilaterală sau bilaterală dintre ţări", explică consultantul în securitate.

Pentru experţii în securitate, marile capitale europene rămân în continuare puncte vulnerabile în faţa atacurilor teroriste, câtă vreme, chiar şi cu recenta închidere a graniţelor în faţa crizei refugiaţilor, principiul liberei circulaţii rămâne una dintre pietrele de temelie ale Uniunii Europene.

Până acum, serviciile secrete din Europa au preferat să conlucreze numai în schimbul unor servicii reciproce în domeniul schimburilor de informaţii.

"Nu avem niciun serviciu de informaţii european, deşi acordul Schengen a reuşit să anuleze aproape toate graniţele de pe continent. Este o contradicţie", spune Christian Harbulot, director la Ecole de Guerre Economique, un institut francez specializat în analiză afacerilor şi a securităţii.

Oraş în alertă

Şi mai uluitor este faptul că atentatele de marţi, 22 martie, au avut loc într-un oraş care, practic, este în stare de alertă încă de la mijlocul lunii noiembrie, când alte atacuri teroriste derulate în Paris au indicat faptul că atentatorii au o celulă bine organizată chiar în capitală Belgiei.

Libera circulaţie a persoanelor a fost invocată şi în acel caz, teroriştii, fie născuţi în Belgia, fie cu naţionalitate belgiană, circulând între Bruxelles şi Paris.

Atentatele de la Bruxelles au avut loc fix la o zi după ce forţele de ordine l-au prins pe Salah Abdesalam, unul dintre teroriştii implicaţi în coordonarea atentatelor de la Paris din 13 noiembrie.

Criticii sistemului de securitate din Belgia folosesc drept argumente exact perioada lungă care le-a fost necesară forţelor de ordine să îl prindă pe Abdesalam şi faptul că activitatea acestuia a trecut nedetectata ani în şir.

Cu toate acestea, problema depistării unor celule teroriste merge dincolo de serviciile unei singure ţări, ceea ce subliniază din nou lipsa de cooperare între serviciile de informaţii din UE.

Dintr-un anumit punct de vedere, serviciile de securitate belgiene sunt prinse într-un cerc mai larg al agenţiilor de informaţii, în Bruxelles funcţionând diverse instituţii din sfera euroatlantică: NATO, UE.

Însă, lipsa unei coordonări clare între serviciile de securitate din Belgia a devenit arhicunoscută.

Neîncredere totală

Când vine vorba de împărtăşirea informaţiilor, agenţiile de pe întreg continentul rămân în continuare tributare ideilor naţionaliste. "Este o chestiune culturală şi este adânc înrădăcinată. Nu cred că există destulă încredere între aceste agenţii. Iar încrederea este elementul cheie în aceste situaţii", arată Ewan Lawson, cercetător în cadrul Royal United Services Institute, un think tank britanic cu activitate în domeniul securităţii.

Analiştii cred că Europa se poate proteja împotriva unor atentate precum cele de la Paris sau Bruxelles numai printr-o cooperare totală a agenţiilor de securitate din fiecare ţară su prin crearea unei agenţii continentale după model CIA. Josef Janning, un expert în securitate din Berlin al Consiliului European pentru Relaţii Externe, susţine că viziunea unei baze comune de informaţii împărtăşite între serviciile secrete din Europa este încă un vis îndepărtat.

"Între serviciile de informaţii este vorba de o neîncredere instituţională care le împiedică să conlucreze. Aceşti oameni pur şi simplu nu sunt făcuţi pentru deschidere", conchide Janning.  

sursa: ibtimes.com