Interviu cu Constantin Tănase: „Noi ne facem datoria, am rămas printre câinii de pază ai societății…”
Constantin Tănase: Dacă ați fost atent, atacurile asupra TIMPULUI vin dintr-un singur centru și acest centru se numește actuala guvernare. Anume Puterea este deranjată de poziția pe care am ocupat-o noi în legătură cu mitingul din 3 noiembrie. Simplu fapt că nu am elogiat manifestarea, cum au făcut alții, a scos-o din țâțâni. Putere speculează abil utilizând o retorica proeuropeană, dar este prin esența ei criptocomunistă și se teme de presa liberă.
R.: Actuala Putere se laudă că una din marele performanțe atinse de ea e anume libertatea presei…
C.T.: Haideți să clarificăm lucrurile. E adevărat, după 2009 au apărut mai multe instituții media, dar mai multe instituții de presă nu înseamnă mai multă libertate. Uneori, mai multe instituții de presă înseamnă mai multe posibilități de manipulare. Mă tem că azi RM se confruntă anume cu această realitate. Uitați-vă ce se întâmplă: fiecare televiziune „liberă” are un stăpân și o echipă de analiști care știi din start ce o să spună. La fel stau lucrurile cu cele mai multe portaluri de știri și ziare. Acest fenomen s-a amplificat anume după 2009. Astăzi a rămas foarte puțină presă independentă de guvernare. Adevărata presă independentă trebuie să fie, prin definiție, în opoziție cu guvernarea. Azi în presă au rămas puține voci cu adevărat independente, azi presa e un cor care cântă pe o singură voce.
R.: …un cor care are un singur dirijor?
C.T.: Exact. Azi, presa care nu e sub umbrela Puterii o duce tot mai greu, abia își mai trage sufletul, este obligată să opereze reduceri de personal, să taie din salarii, pentru a putea supraviețui. În situația creată presa are două soluții: să se înregimenteze politic sau să dispară.
R.: Să deducem că nu s-a schimbat nimic în comparație cu situația care exista în timpul guvernării comuniste?
C.T.: Ba nu, ceva s-a schimbat! Dacă pe timpul fostului regim comunist Voronin își permitea să se stropșească personal la presă de la ecranele tv, guvernarea de azi a învățat lecția. Ea nu vrea să se compromită și nu riscă să-i atace pe jurnaliștii incomozi, lăsând această treabă murdară pe seama unor jurnaliști și bloggeri. Astfel, azi presa incomodă guvernării e atacată nu de guvernanți, ci de …„colegii de breaslă”. Numai la noi un jurnalist îl poate denigra pe un alt jurnalist pentru că acesta critică Puterea. Și asta o fac și acei jurnaliști care ieri ne învățau că presa, prin definiție, e în opoziție cu Puterea… Curat murdar, vorba lui Caragiale.
R.: Acest fenomen a exisat și în timpul guvernării comuniste…
C.T.: Da, dar nu luase o asemenea amploare. Atunci situația era clară și simplă, exista presa comunistă și presa democratică. Azi lucrurile s-au nuanțat. Fosta presă democratică, unitară și solidară până în 2009, s-a împărțit în tabere, în funcție de patroni și sponsori. Solidaritatea breslei e o glumă tristă.
R.: În ce măsură e pregătit TIMPUL să supraviețuiască în noile condiții?
C.T.: De fapt situația nu e nouă. TIMPUL a mai trecut prin așa ceva. Să ne amintim când „jurnaliștii creștin-ortodocși" au participat la vandalizarea redacției TIMPUL și au aruncat cu ouă în sediul redacției TIMPUL. Să ne amintim cum unii dădeau foc ziarului TIMPUL în PMAN când îl criticam pe Roșca și puneam la îndoială „dispariția” lui Cubreacov… Să ne amintim de campania murdară împotriva TIMPULUI din 2005 – 2007 când eram numiți „presa galbenă și mafiotizată", care „ciugulește din mâinile mafiei rusești". Mulți din acei care atunci demonizau TIMPUL azi sunt în slujba actualei guvernări și ne acuză de… antieuropenism și procomunism.
R.: E dreptul lor de a critica, nu?
C.T.: Am respectat întotdeauna alegerea făcută de un jurnalist. E dreptul fiecăruia să activeze sau să nu activeze în presa guvernamentală (sau de partid). E o alegere personală, dar asta nu le oferă dreptul de a da altora lecții de deontologie profesională. E o lipsă elementară de bun simț omenesc și profesional să fii înregimentat politic și chiar sponsorizat de un partid și să le faci procese de conștiință celor care critică guvernarea.
R.: Articolele împotriva TIMPULUI sunt scrise la comanda aceluiași Centru despre care aminteați la început?
C.T.: Exact. În aceste zile unii au atacat TIMPUL de pe poziții curat bolșevice, în spiritul frumoaselor tradiții democratice staliniste. Astfel, am fost acuzați că, chipurile, noi, cei de la TIMPUL „au tăvălit prin glod şi au călcat în picioare voinţa oamenilor prezenţi în Piaţa Marii Adunări Naţionale”, „angajaţii ziarului şi-au umplut articolele cu ură antieuropeană”, am organizat o „amplă campanie de sabotare a mitingului (TIMPUL CHEMA OAMENII SĂ NU MEARGĂ LA MITING) ș.a. Autorul acestor acuzații nu pur și simplu exagerează, ci minte cu nerușinare, pentru că, în realitate, lucrurile au stat cu totul altfel. Încă joi, postasem pe TIMPUL.MD un articol unde scriam foarte clar: „…nu dau sfaturi nimănui ce trebuie să facă duminică. O sugestie, totuși, mi-aș permite: iubiți cititori, nu ascultați pe nimeni, nici pe mine, nici pe alți așa-ziși „directori de opinie”, decideți singuri, cu capul vostru, cum e mai bine să procedați”. Oare a-i îndemna pe oameni să judece independent și să nu-și facă idoli din noi, cei din presă, înseamnă „ură antieuropeană”, „călcarea în picioare a voinței oamenilor”, „îndemn de a nu merge la miting”?!
R.: În definitiv, ce-i deranjează atât de mult pe cei de la Putere de sponsorizează asemenea „luări de atitudine” din partea unor ziariști și bloggeri?
C.T.: Îi deranjează, evident, nu „comunismul celor de la TIMPUL, ci poziționarea noastră corectă din punct de vedere jurnalistic. Cei care ne atacă înțeleg prea bine că această poziționare nu e determinată de un spirit cabotin și arivist. Noi nu ne-am înrolat în corul de voci care strigă „Ura!” actualei guvernări, încercăm să spunem cititorilor noștri ceea ce „cronicarii” guvernării nu au dreptul să spună. A manipula cititorul, a-l minți fără jenă, a-l servi cu erzațuri informaționale ș.a.m.d. nu e în spiritul proeuropean.
R.: Bine, dar actuala guvernare se declară proeuropeană..?
C.T.: Risc să-mi aprind din nou paie în cap, dar am s-o spun. Opțiunea proeuroropeană este o opțiune pentru un anumit model politic, social, cultural, economic și moral. Ceea ce construiește actuala Putere de la Chișinău are prea puțin în comun cu acest model. În realitate, actuala guvernare construiește un model politic și economic de inspirație putinistă, actul guvernării devine tot mai puțin transparent, iar integrarea europeană este ultima găselniță pentru a aburi lumea să-i mai voteze o dată.
R.: Multă lume, totuși, crede că actuala putere e sinceră în demersul ei proeuropean. Prin poziția adoptată nu riscați să intrați în conflict cu proprii cititori?
C.T.: Știu, majoritatea celor care au venit duminică în Piață, la miting, cred sincer în ideea integrării europene. E foarte urât că guvernarea se folosește cu cinism de această sinceritate a cetățenilor în scopurile ei politice – de a rămâne cu orice preț la guvernare. Aceasta pe de o parte. Pe de alta, sunt situații când un jurnalist, o instituție de presă trebuie să meargă chiar și împotriva opiniei cititorilor săi, asumându-și riscuile de rigoare. Nimic nou sub soare. Unii au fost arși pe rug pentru că au gândit altfel, decât majoritatea. Și mai recent și Ceaușescu era aclamat de mulțime… Un jurnalist nu trebuie să se teamă să spună NU atunci când toți spun DA.
R.: Afirmați că un jurnalist nu trebuie să se teamă… Chiar nu vă temeți că veți avea probleme cu guvernarea?
C.T.: Apropo, duminică, la miting, un vorbitor ne îndemna să scăpăm de frica din noi… Mi se pare că O. Paler nota undeva că (citez din memorie) curajul e o victorie a celor care se tem. E simplu să fii curajos când ești apărat de Putere. Pe noi nu ne apără nimeni, toată mașinăria puterii e împotriva noastră…
R.: Dar nu vă temeți că veți pierde din cititori?
C.T.: O, nu! Calculele noastre demonstrează că, dimpotrivă, audiența TIMPULUI e în permanentă creștere. Repet, cititorul are nevoie de opinii independente, nu de opiniile guvernării. Din atâtea feluri de libertăți care există pe pământ, fiecare își alege libertatea sa. Noi am ales libertatea de a nu ne încolona în unitățile mediatice ale guvernării. Alții au ales libertatea de a sluji guvernarea și de a ne denigra. Până la urmă, timpul le pune la locul lor pe toate.
R.: Ați ales libertatea de a fi… câine de pază a societății?
C.T.: Da, am rămas acolo unde e locul jurnaliștilor. Sunt mândru că am rămas printre câinii de pază ai societății. Alții au preferat să se urce în caravana guvernării. Cu precizarea: a unei guvernări care a însușit bine retorica proeuropeană, dar nicidecum nu poate asimila spiritul european.
TIMPUL.MD
