INTERVIU: „Desființarea Rusiei ar ajuta să apară țări democratice în unele părți ale sale”. Verdict dur al unui cunoscut medic rus despre țara sa natală

Traumatologul Andrei Volna a crezut, la un moment dat, că dacă aduce în Rusia metode și tehnologii occidentale de ortopedie, va contribui la modernizarea țării. Pe 24 februarie 2022, și-a dat seama că nu mai e nicio șansă. Acum, dintr-un spital din Kiev, unde tratează militari răniți, ortopedul explică pentru HotNews.ro unde anume crede că au greșit rușii și de ce „Rusia fascistă” trebuie să înceteze să existe, transmite Hotnews.

Andrei Volna s-a născut în Rusia, în orașul Kemerovo, și aproape 20 de ani a lucrat la Moscova, în cele mai prestigioase clinici de ortopedie / traumatologie.

Medicul a devenit unul dintre primii cetățeni ruși care au obținut permisiunea de a intra în Ucraina, de la declanșarea războiului. Deși în Rusia i-au rămas rudele și prietenii, medicul spune că nu vede cum s-ar mai putea întoarce acasă în condițiile în care majoritatea cunoscuților săi au susținut sau susțin războiul sau, în cel mai bun caz, se uită în altă parte”.

Despre vina colectivă a rușilor și cum s-a ajuns la Rusia condusă de „dictatorul Putin”, medicul a povestit în cadrul unui interviu pentru HotNews.ro.

Andrei Volna a absolvit Universitatea de Medicină de Stat din Kemerovo. După ce a lucrat în orașul natal, în 2003 și-a continuat activitatea la Moscova. Este traumatolog ortoped specializat în tratamentul articulațiilor false, fracturilor și deformărilor osoase. Este autorul a 47 de articole științifice și recomandări metodologice și a trei monografii. A patentat patru invenții.

„Am fost prevenit, pur omenește, că un dosar este pregătit împotriva mea”

Medicul rus Andrei Volna. FOTO: Pagina de Facebook

Pentru început, vă rog să ne povestiți cum ați luat decizia să plecați din Federația Rusă, acolo unde v-ați născut și ați făcut o carieră de succes în medicină, și să veniți în Ucraina?

Andrei Volna: Calea mea spre Ucraina a fost destul de lungă și complicată. Cred că putem să excludem faptul că rădăcinile mele sunt din Ucraina.

Din 2008, anual eu veneam în această țară, chiar de câteva ori pe an, pentru a preda la cursuri de pregătire pentru cei care și-au obținut deja o diplomă în traumatologie și ortopedie.

Sper foarte mult ca ceea ce am făcut în Ucraina din 2008 ajută acum doctorii să lupte împotriva agresiunii ruse. Din 2014, am fost categoric împotriva ocupării Crimeei, dar și împotriva pornirii de către Rusia a războiului în sud-estul Ucrainei (n.r.- Donbas).

Au fost scrise mai multe denunțuri pe numele meu. Am fost nevoit să plec din funcția de conducător al unei clinici din Moscova. Deoarece sunt destul de cunoscut, am fost acceptat într-o altă clinică, una nouă și modernă. Acolo am lucrat până la începutul agresiunii pe scară largă din 24 februarie a anului trecut.

A doua zi am înregistrat un apel către medici. Atunci, probabil, am fost naiv și credeam că se pot schimba lucruri dacă noi, medicii, mai ales cei traumatologi-ortopezi, ne vom exprima împotriva războiului. Atunci eu am rămas practic singur. Am fost activ și pe rețelele sociale și la lucru.

Au urmat presiuni. Pentru că am avut pacienți inclusiv din structurile de forță ale puterii, am fost prevenit, pur omenește, că un dosar penal este pregătit pentru a fi deschis împotriva mea.

În aceste condiții, eu am fost nevoit să plec din Rusia, în toamnă (2022 – n.r.). Pe de altă parte, creștea și nivelul de neacceptare a războiului. Împreună cu soția, care este o activistă anti-război, dar și cu cei trei copii, ne-am așezat în mașină și am ajuns în Estonia.

Acolo am solicitat azil politic și protecție internațională pentru mine și familia mea. Verificările au durat jumătate de an. De atunci, eu și familia mea, oficial, ne aflăm sub protecția internațională. În Estonia am viză de reședință.

Imediat după ce am obținut documentele noi, am început demersurile să intru oficial în Ucraina, pentru că scopul, visul sau, dacă doriți, misiunea mea era să-i ajut pe colegii mei să lupte cu ceea ce Rusia a adus în această țara minunată.

Timp de câteva luni am mers la Consulatul Ucrainei în Tallinn, am explicat de ce am nevoie să fiu acolo. Și, iată, în sfârșit, am devenit unul dintre primii cetățeni ruși care au obținut permisiunea să intre în Ucraina. Am obținut viza, începând cu 5 septembrie. Acum mă aflu aici, în mare parte în Kiev, într-o clinică unde sunt tratați militarii.

„Văzând dezvoltarea satelor ucrainene și degradarea celor ruse, am înțeles că dictatorul Putin va trebui să explice asta”

Tineri ruși din Moscova celebrează un an de la anexarea celor 4 regiuni luate de Rusia de la Ucraina (29 sept. 2023). FOTO: Ramil Sitdikov / Sputnik / Profimedia

Puteți să ne descrieți dimineața de 24 februarie 2022: cum a început această zi pentru dumneavoastră și la ce v-ați gândit când ați înțeles că tehnica militară rusă a ajuns în Ucraina?

Fiind de mai multe ori în Ucraina până acum, văzând dezvoltarea satelor ucrainene și degradarea celor ruse, eu înțelegeam că la un moment dat dictatorul rus Putin va fi nevoit să explice de ce se întâmplă asta. Cu mintea înțelegeam că va fi război, însă nu puteam să accept asta din punct de vedere etic și moral.

În data de 24 februarie m-am trezit devreme, aproximativ în jurul orei 05.00. Medicii, în general, se trezesc devreme. Cam la 7.40, de obicei, sunt la lucru. Când m-am trezit, am pornit unul dintre posturile care emit de peste hotare, pentru că cel local, rus, este interzis demult în familia noastră.

Atunci am auzit luarea de cuvânt a dictatorului rus Putin, care spunea că este nevoie să fie începută „operațiunea militară specială”. Au urmat imaginile cu bombardamentele asupra Odesei, dar și asupra hotarelor terestre. Am sunat la prietenii mei la Kiev. Ei spuneau că, da, se întâmplă ceva groaznic, se aud explozii…

Asta a fost una dintre cele mai groaznice zile în viața mea. Am avut o stare de groază și de la conștientizarea faptului că nu Putin apasă butoanele prin care se lansează rachetele asupra Ucrainei, asta fac rușii…

În acest context, vă identificați ca rus sau ucrainean, având în vedere rădăcinile dumneavoastră ucrainene?

Trebuie să fiu sincer în faptul că m-am născut în Rusia. Părinții mei și cu mine am vorbit și vorbim limba rusă. Și asta în pofida faptului că, atât mama, cât și tata au absolvit școlile ucrainene. Eu am învățat în școala rusă, după programe ruse. Evident, am știut de proveniența mea etnică, dar credeam că ucrainenii pot vorbi limba rusă, pot locui în Rusia, dar s-a dovedit că asta este imposibil.

Eu nu pot să spun că mă identific ca ucrainean. Asta ar fi o încercare, probabil, de lingușire, pentru că eu gândesc în limba rusă. Nu ar fi corect să spun că sunt ucrainean.

Sunteți unul dintre puținii cetățeni ruși care au obținut permisiunea de a intra pe teritoriul Ucrainei, după începutul războiului. Cum ați fost primit? V-ați lovit de anumite reproșuri din partea ucrainenilor pentru faptul că veniți totuși din Federația Rusă?

Eu am fost pregătit pentru orice. Mai mult decât atât, dacă familia mea va putea ajunge în Ucraina, ei înțeleg că noi suntem reprezentanți ai statului agresor. Din acest motiv, cred că e greu de imaginat o atitudine mai proastă față de mine, decât cea pe care eu o am față de mine însumi, ca persoană cu pașaport rusesc.

Însă în Ucraina, începând cu postul de control la graniță, unde am fost întrebat de ce vin acolo, și până la clinica unde am ajuns acum, inclusiv de la oamenii care mi-au închiriat apartamentul, eu nu numai că nu am auzit un cuvânt urât, dar nu am văzut nicio privire urâtă îndreptată asupra mea.

Deși vorbiți acolo doar limba rusă, corect?

Da, sigur. Eu încerc să vorbesc ucraineană, dar dacă e să ne abatem de la subiect, vă povestesc un caz. În Ucraina, peste tot, se strâng fonduri pentru Forțele Armate. La un astfel de punct, unde erau voluntari – femei și minori – eu i-am întrebat în ce scop anume se strâng donațiile.

Minorii mi-au explicat. Iar un băiat mă întreabă: „Din ce țară ați venit la noi?”. Eu răspund: din Estonia. El răspunde: „Iată de ce simt că aveți un accent prea „moscovit”.

În clinică, atât medicii, cât și pacienții, cunosc că eu am venit din Estonia, că sunt un patriot al Ucrainei și că încă de la începutul războiului, încă până la ocuparea Crimeei, eu încercam să fac mai multe pentru domeniul traumatologiei în Ucraina.

Traumatologia este specialitatea numărul 1 în Ucraina acum. Oamenii știu asta. Dar vreau să subliniez faptul că nu am simțit asupra mea o atitudine negativă. Însă, repet, sunt pregătit pentru asta, pentru că ucrainenii suferă, la ei au murit rude, copii. Rușii au ucis peste 500 de copii. Ucrainenii au dreptul să aibă această atitudine.

„Spre sfârșitul anilor 1990, oamenii curajoși au început să plece din politica rusă”

Medicul rus Andrei Volna în discuție cu reporterul HotNews.ro via Zoom. FOTO: Screenshot

Ce nu au făcut rușii pentru a evita acest război și dacă, în general, ar fi putut să facă ceva, luând în considerare regimul dictatorial al lui Putin, cum v-ați exprimat chiar și dumneavoastră până acum?

Orice generalizare este sortită eșecului. E puțin probabil să pot vorbi în numele tuturor rușilor. Eu vorbesc doar despre percepțiile mele și ce nu am făcut eu personal. Eu m-am ocupat foarte mult de domeniul traumatologiei.

Din anii 2000 am vizitat foarte multe țări unde am fost invitat de colegii mei. Prima din aceste țări a fost Estonia, unde am citit lecțiile despre chirurgia modernă a fracturilor. Au urmat Elveția, Țările de Jos, Malta, Grecia, Ungaria, Emiratele Arabe Unite, Cehia, Turcia. Am fost foarte mult preocupat de acest domeniu.

Credeam că prin introducerea noilor tehnologii, eu duc Rusia în Europa, prin calea mea. Îmi fac treaba mea, măruntă. Discutând cu colegii mei, care gândesc la fel ca mine, am înțeles că, probabil, aici a fost o greșeală: spre sfârșitul anilor 1990, oamenii vizibili și curajoși au început să plece din politica rusă.

Poate asta a fost perioada generației mele de a mișca spre politică, pentru a încerca să se schimbe ceva, de a nu lăsa totul în mâinile așa-zișilor politicieni „profesioniști”.

Dar ei de unde trebuiau să apară? Din fostul partid comunist sovietic și din „KGB” (Comitetul Securității Statului în URSS – n.r.). Asta este greșeala și responsabilitatea mea: noi am ratat momentul, de la sfârșitul anilor 1990 și începutul 2000. Puterea lui Putin este cea a „KGB-ului”, care treptat a ajuns la nivelul fascismului, iar în unele detalii – chiar a nazismului.

Acesta a folosit tehnica „asfixierii lente”. Dacă majorezi treptat temperatura apei, broasca nu va observa că este fiartă. Așa „s-a fiert” și societatea rusă. Cred că ultimele șanse, când ceva încă putea fi corectat, s-au pierdut în anii 2020-2021, când s-a întors politicianul rus de opoziție Navalnîi și au fost protestele organizate atunci. Erau însă zeci de mii de oameni, dar trebuiau să fie milioane.

După asta deja nu mai era posibil să se facă ceva.

V-au rămas rude sau prieteni în Rusia și, dacă da, încercați să discutați cu ei?

Eu mă străduiesc să nu comunic cu prietenii mei, pentru că înțeleg că pentru ei asta poate fi periculos. În Rusia au rămas rudele mele, a rămas tatăl meu, de el are grijă fratele meu mai mic. Însă comunicarea este redusă la minimum. Tatăl meu are 85 de ani, eu nu vreau să-l emoționez cu discuțiile despre ceea ce se întâmplă acum. El e tatăl meu și îmi este milă de el.

„Dintre cunoscuții mei, majoritatea susțin războiul, în cel mai bun caz, se uită în altă parte”

Cum credeți că veți mai putea vreodată să vă întoarceți în Rusia și în ce circumstanțe ar putea să se întâmple asta?

Eu singur îmi pun întrebarea în felul următor: Andrei, vei avea vreodată dorința de a te întoarce în Rusia? Eu cred că nu voi avea o astfel de dorință.

Să ne imaginăm că ceva se va schimba și va veni o „Rusia minunată a viitorului”. Însă în această „Rusie minunată” vor rămâne oamenii, dar ei sunt foarte mulți, din cunoscuții mei sunt chiar majoritatea, care au susținut și susțin războiul.

În cel mai bun caz – nu-l observă, pur și simplu se uită în altă parte. Eu nu vreau să-i văd. Eu nu vreau ca copiii mei să vadă, până ce nu vor ajunge la majorat și să decidă singuri. Din acest motiv, la momentul acesta, eu nu văd pentru mine o astfel de posibilitate, din motive etice, în primul rând.

În opinia dumneavoastră, cum va lua sfârșit regimul lui Putin? Vă întreb în contextul în care unii vorbesc despre faptul că sunt inevitabile confruntări interne în Rusia.

Nu sunt un prezicător bun. Ceea ce înțeleg și știu este faptul că Rusia ca imperiu, mai corect spus Rusia ca stat fascist, trebuie să-și înceteze existența. Atâta timp când Rusia își va continua existența în ideologia actuală, va exista un pericol iminent pentru toate țările vecine, inclusiv Ucraina, Kazakhstan, Armenia, Georgia, Moldova, România, Polonia, țările Baltice, etc.

Eu foarte mult sper ca după victoria Ucrainei, cred în această victorie, comunitatea internațională să se va implice mai activ în acest proces și să ia măsuri pentru ca Rusia fascistă să-și termine existența.

Cred că desființarea Rusiei nu este cea mai proastă variantă, iar asta ar ajuta să apară țări democratice în unele părți ale sale.

P.S. La final, voiam din partea colegilor ucraineni din cadrul unui spital militar să transmit cuvintele de mulțumire subdiviziunii din România a unei companii internaționale care produce construcții metalice pentru traumatologie pentru livrările gratuite ale cantităților mari de construcții metalice care ne permit să tratăm răniții din Ucraina. (Compania DePuy-Synthes).