Pe preşedintele rus îl cataloghează drept exponent al sistemului sovietic care nu doreşte altceva decât că lumea să tremure în faţă lui. Muller afirmă că, după 1989, Vestul nu a înţeles exact procesele din estul Europei. În ceea ce priveşte Ucraina, Muller crede că nu îi datorăm nimic, dar că nu avem voie să o lăsăm să eşueze.
Die Welt: Încă o crimă politică în Rusia şi Vladimir Putin anunţă că „va rezolva cazul”. Pentru mulţi a devenit evident, odată cu uciderea lui Boris Nemţov, că Rusia se îndreaptă către o perioada întunecată care aminteşte de anii ’30 nu numai în Germania. Aţi fi crezut că naţionalismul popular îşi va face din nou apariţia?
Herta Muller: Faptul că Puţin vrea să se ocupe „personal” de anchetă şi pune pe unul dintre amicii săi să conducă investigaţia este, de fapt, confirmarea oficială a faptului că, în Rusia, nu există justiţie independenţa şi un indiciu că adevăratul motiv al crimei este înceţoşat prin piste false. Lichidarea oponenţilor politici face, astăzi, parte din nou din instrumentarul serviciilor secrete ruse atât în ţară, cât şi în străinătate. Natalia Estemirova, Alexander Litvinenko şi, probabil strangulatul, Boris Berezovski – niciuna din aceste crime nu a fost elucidată până astăzi. Chiar dacă Puţin nu ar fi dat direct oridunul, această crimă este rezultatul propagandei sale naţionaliste aberante, care nu mai are nicio reţinere de când duce un război în Ucraina.
Die Welt: Putin vorbeşte pe limba minciunii – el o ştie, noi o ştim. Recent a afirmat chiar că, în estul Ucrainei, ar există un genocid al ruşilor. Minciună devine mijloc de purtare a războiului.
Herta Muller: Minciunile depăşesc limita absurdului pentru propagandă Kremlinului. Pe lângă războiul cu Ucraina, Puţin duce un război propagandistic împotriva Occidentului. Unele dintre minciunile sale sunt uluitoare. Ştie oare Putin că soldaţii lui Hitler din „Legiunea Condor” erau mascaţi drept turişti pe vapoare şi nu aveau însemne militare atunci când au bombardat Guernica? În ciuda tuturor acordurilor de la Minsk, nu cred că Puţin va pune capăt războiului. El are nevoie de Mariupol pentru a avea o conexiune terestră către Crimeea. Şi de acolo va mai face un salt către Transnistria. Puţin nu se va potoli cu Ucraina – distrugerea înceta şi continuă este o decizie deja luată, un plan undeva într-un sertar. Niciun acord de pace şi niciun dialog diplomatic nu va schimbă nimic. Putin nu se va opri.
Die Welt: De ce nu se va opri? Şi va primi ceea ce vrea?
Herta Muller: Da, pentru că Occidentul este neputincios şi mai şi strigă în gură mare că e neputincios. Sigur că nu se poate pune capăt agresiunii sale cu mijloace militare, dar nu trebuie să o şi spui mereu. Oamenii din Europa de Est, care au trăit ocupaţia sovietică, ştiu că dictatorii de ţeapă lui Puţin nu reacţionează decât la forţă. Raţiunea şi dialogul sunt văzute drept un semn de slăbiciune. Angela Merkel cunoaşte RDG-ul şi KGB-ul. Disciplină ei diplomatică îi miroase lui Putin a „appeasement”. Sancţiunile sunt cu atât mai importante cu cât ele sunt, în prezent, singură metodă de a arată determinare şi distanţare. Lui Putin trebuie să i se arate mereu perspectiva următorului nivel de sancţiuni. În schimb, ceea ce se spune pubic (în Vest, n.r.) este că se doreşte întoarcerea cât mai rapidă la vechile relaţii.
Die Welt: Am căzut, în Vest, victime unei iluzii că, odată cu căderea Cortinei de Fier, totul se va transformă în democraţie şi libertate?
Herta Muller: Cred că mulţi occidentali, după ani întregi de dezvoltare democratică a societăţii şi de existenţa cotidiană paşnică, au devenit lipsiţi de precauţie şi de claritate în capacitatea lor de analiză. Când cade o dictatură, democraţia nu se instalează că printr-o lege a naturii. Întâi se instalează un stadiu intermediar care poate fi urmat, apoi, de o dictatură sau de o democraţie. Dictaturile au distrus substanţă populaţiilor, le-au furat oamenilor viaţă. Aparatul a rămas acolo, vechiul personal s-a instalat în noi funcţii din politică şi economie. E a două viaţă a nomenclaturii. Asta se vede şi în Rusia. Individualitate? Grijă faţă de populaţie? Moralitatea în sensul respectării celorlalţi – toate astea au fost uitate. Pentru că, în dictatură, toate valorile erau date peste cap, iar pervertirea valorilor era recompensată. Politică occidentală nu a înţeles asta.
Die Welt: De ce nu credeţi că discuţiile pot aduce înapoi ordinea în lume? Diplomaţia este un câştig al civilizaţiei.
Herta Muller: Când am venit în Germania, am auzit din nou convingerea bine intenţionată că totul va fi bine dacă discutăm destul timp unii cu alţii. Tot aici persistă şi convingerea că „atâta vreme cât se discuta, armele tac”. De parcă una ar exclude-o pe cealaltă. Vorbitul poate distruge multe lucruri. În ceea ce priveşte discuţiile dintre state, sper că Merkel şi Steinmeier, dincolo de disciplină lor diplomatică, să ştie cu adevărat cu cine au de-a face. În interesul Europei, ei trebuie să înţeleagă pericolul ce vine dinspre Rusia.
Die Welt: O propoziţie din ultima dumneavoastră carte „Patria mea a fost un sâmbure de măr” spune că „Libertatea le răpeşte oamenilor gândirea. Şi asta e şi un noroc”.
Herta Muller: Sigur că e un noroc! Totuşi, e şocant faptul că atâta lume nu are habar care sunt implicaţiile evenimentelor. Am văzut asta deja în Balcani, atunci când soldaţii olandezi ONU au dat nas în nas cu Mladic, la Srebrenica, şi nu vedeau că sub ochii lor are loc un genocid. Câtă lipsa de cunoaştere! Nicio apreciere a dimensiunii evenimentelor, a intenţiilor ascunse, a strategiei malefice. Se pare că toate astea se pot întâmplă în timpul unei singure generaţii. Poate că numai oamenii în vârstă, cei care au tratit perioada nazistă mai au un simt pentru înşelăciunea politică.
Die Welt: Cea mai mare trauma a ruşilor nu e faptul că nu mai sunt o superputere mondială, ci faptul că, odată cu căderea Cortinei de Fier, au realizat că viaţă lor în comunism fusese o înşelătorie. De ce nu au devenit oamenii imuni la minciuni?
Herta Muller: Pentru că ele nu au încetat. Nici în vremea lui Gorbaciov nu s-a vorbit deschis despre milioanele de victime din perioada sovietică. În plus, perestroika a fost, într-adevăr, perioada de desfiinţare a dictaturii, dar convulsiile acestui proces au fost atât de puternice încât ţară a fost aruncată în haos. Atunci se spunea: Vedeţi ce înseamnă democraţia, chiar vreţi aşa ceva? A fost perioada marii nesiguranţe. Libertatea a fost descrisă drept ameninţare. La asta s-au adăugat şi apariţiile triste ale lui Ieltin beat. Şi mai era şi poftă mare a funcţionarilor pentru privatizare. Putin trebuia să instaureze ordinea în ţară, dar niciodată nu a avut altă intenţie decât reinstaurarea vechii ordini. În orizontul sau, o societate liberală nu are loc. Din resturile vechii dictaturi a vrut să clădească una două. Şi a reuşit.
Die Welt: Şi toate acestea se întâmplă într-o lume în care ne putem folosi de internet, o lume care are Facebook şi în care oamenii pot călători. Cum se face?
Herta Muller: Facebook sau Contacte (varianta rusească a Facebook, n.r.) nu joacă niciun rol sau au unul foarte mic în Rusia profundă. În plus, ele sunt cenzurate de Kremlin. Cel mai important mediu de formare a unei opinii este, în continuare, televiziunea de stat, a cărei misiune este denaturarea realităţii. Indiferent despre ce e vorba, totul e denaturat. De când cu războiul din Ucraina, suntem martorii unui proces care necesită măsuri tot mai grobiene. Şi tocmai infamia acestei propagande ne arată că Puţin nu are de gând să îşi schimbe politică după ultimul armistiţiu. De la acordul Minsk 2, nimic nu s-a schimbat în termeni de propagandă, iar el îşi înşeală poporul cu aceeaşi neruşinare. Soldaţii ruşi care mor pentru el în Ucraina nu există oficial. Familiile lor nu pot jeli decât pe ascuns. Morţii sunt negaţi. E inuman.
Die Welt: În ce timp se află Ucraina: prezent sau trecut. Şi are ţară un viitor?
Herta Muller: Pentru Putin, Ucraina e undeva în trecut, acelaşi trecut pe care vrea să-l facă viitor. Cu aceeaşi tactică a ocupat Abhazia, Osetia, Transnistria. Ucraina nu poate ieşi din această strânsoare. El vrea să ruineze Ucraina prin intimdari de zi cu zi, şantaj cu gaze, distrugerea infrastructurii şi mii de morţi. Asta e pedeapsa pentru faptul că Ucraina a îndrăznit să privească spre Vest. Putin pedepseşte ţară pentru tot ce s-a întâmplat în statele esteuropene după 1989.
Die Welt: Din slăbiciune sau e exces de putere?
Herta Muller: Cred că slăbiciunea şi puterea nu se exclud reciproc în acest caz. Şi cultul personalităţii este, în acelaşi timp, slăbiciune şi putere. Este această combinaţie între lipsa de încredere şi putere fără limite. Din ea se naşte o domnie absolutistă, ideea de putere totală. Cunosc asta din România lui Ceauşescu. Nimeni nu mai contrazice puterea, toate deciziile sunt luate de el. Cercul de putere e compus din oameni de încredere, unul mai incompetent decât celălalt.
Die Welt: Putin nu e un stângist sau un socialist. E mai degrabă atrăgător pentru toţi din cauza stilului sau brahial, atrăgător pentru Viktor Orban, Le Pen, Erdogan, mullahii din Iran, pentru Assad şi chiar pentru guvernul elen.
Herta Muller: Putin e atrăgător pentru toţi cei care se tem de o societate deschisă, în care există separaţia puterilor într-o democraţie modernă, drepturile omului şi libertatea de opinie. El atrage toţi naţionaliştii, se afundă în fumul de tămâie al Bisericii Ortodoxe într-un bigotism pan-slavic. În Rusia de astăzi, muzee de artă modernă sunt închise şi înlocuite cu centre clericale. Fantezia artei a distrus, până acum, orice dictator. „Deranjul” ajunge infracţiune într-un sistem dictatorial. Obiectiv privit nu eşti considerat periculos, dar deranjezi şi asta e de ajuns.
Die Welt: Aţi spus recent că Putin va îmbolnăveşte.
Herta Muller: Da, politică să mă îmbolnăveşte. Îmi provoacă un sentiment de degradare personală. Îmi jigneşte inteligenţă. Ne jigneşte inteligenţă noastră, a tuturor, în fiecare zi cu aceeaşi neruşinare. A fost prins cu minciună de 100 de ori, e deconspirat la orice minciună, şi totuşi continuă. Ne ia pe toţi de proşti.
Die Welt: Aţi spus şi că Putin vrea respect, vrea recunoaştere că super-putere.
Herta Muller: Dar pentru Putn, respectul înseamnă tremurat. Aşa cum tremurau toţi în faţă ruşilor, înainte, în Europa de Est. Ce gândeşte lumea despre el îi e indiferent. El desconsideră Europa şi SUA şi vede cum se izolează. Îmi pare rău de oamenii din Rusia pentru că sunt dezamăgiţi încă o dată, după ce avuseseră o brumă de speranţa că lucrurile se îndreaptă către libertate. Acum, vechile coşmaruri se întorc. Revin vremurile în care ţi-e frică să spui ce gândeşti. Ne găsim, din nou, în perioada exodului şi a exilului.
(…)
Die Welt: Ce datorăm Ucrainei?
Herta Muller: Nimic. Dar ar trebui să ne luăm în serios propria societate şi să facem tot ce putem pentru că ucrainenii să poată trăi la fel că noi. Ucraina nu are voie să fie distrusă. Nu trebuie să permitem Rusiei să ne interzică să ajutăm Ucraina. Trebuie să existe o conectare puternică a Ucrainei la UE din punct de vedere politic şi economic. Putn nu are voie să transforme Ucraina într-un stat vasal.
sursa: hotnews.ro
