În opinia sa, scenariul potrivit căruia Rusia ar putea crea un așa-numit coridor terestru până la Odesa, trecând prin Transnistria, „trebuie serios luat în calcul”. Pe de altă parte, el a exclus posibilitatea ca Rusia să atace un membru NATO, dar nu și subversiunile Kremlinului în aceste state, inclusiv în România.

„Problema coridorului terestru prin Transnistria trebuie tratată cu seriozitate”

– Cum estimați că va evolua situația din regiune, sub aspectul securității?

– Cred că lucrurile sunt departe de a fi rezolvate în zonă, mai ales pentru că avem în continuare acuzații reciproce privind nerespectarea acordurilor de la Minsk, avem încă morți și răniți în zona respectivă (în estul Ucrainei – n.red.). În Ucraina forțele militare introduse din Rusia se consolidează și apar tot soiul de speculații de alte posibile mișcări pe care le pot face în continuare, așa că situația este departe de a fi stabilizată și o urmărim cu atenție.

– În ce măsură credeți că este posibil acest scenariu, potrivit căruia Rusia ar putea crea un așa-numit coridor terestru până la Odesa, trecând prin Transnistria?

– Eu cred că este un scenariu care trebuie să fie serios luat în calcul, fiind legitimat de declarații ale unor separatiști și ale unor actori ruși care se gândesc la crearea acelei Novorossia, care include și această zonă până spre Transnistria și, din acest punct de vedere, problema coridorului trebuie tratată cu toată seriozitatea.

– Unii experți vorbesc de riscul ca Rusia să atace un stat baltic, de exemplu, ca să arate că tratatele Alianței Nord-Atlantice nu funcționează. La Bruxelles se ia în calcul și acest risc?

– Nu poate să meargă până acolo, pentru că lucrurile sunt cât se poate de clar explicate din partea NATO: că orice atac asupra unui stat membru va activa art. 5 din Tratatul Alianței, or Rusia este conștientă de lucrul acesta și nu cred că ar vrea să vadă dacă asta se întâmplă sau nu. Dar, mai degrabă, cred că toate țările din această zonă, inclusiv România, suntem obiectul subversiunii. Tratatul de la Washington ne ferește de agresiune prin art. 5, dar nu ne ferește de subversiune. Or, subversiunea este exact acțiunea pe care Rusia încearcă să o ducă împotriva statelor NATO, prin ceea se numește „războiul hibrid”.

– Cum putem combate acest război hibrid?

– Ar trebui să avem mijloace de apărare adecvate. Adică, dacă este vorba de propagandă și minciuni, atunci acele minciuni trebuie să fie contracarate. Dacă este vorba de atacuri teroriste, înseamnă că forțele de ordine trebuie să-și facă datoria. Cred eu că trebuie să avem activat întregul arsenal de mijloace de a contracara asemenea tactici.

„Propaganda rusească – o problemă”

– Propaganda rusească este foarte puternică în Republica Moldova. Avem un larg segment al populației sensibilă la propaganda Moscovei. Cum credeți că ar putea fi contracarată în acest spațiu?

– Aici, din moment ce televiziunea rusească este văzută de o mare parte din cetățenii Republicii Moldova și televiziunea rusească nu spune adevărul cu privire la situațiile pe care le prezintă, avem o problemă. Pe de altă parte, se perpetuează o situație de decenii întregi. Respectiv, și aceasta este o problemă. A treia chestiune este că și Uniunea Europeană trebuie să facă mai vizibile eforturile sale de sprijinire a R. Moldova, astfel încât cetățenii să poată să le conștientizeze. În același timp, și Republica Moldova trebuie să continue eforturile începute, pentru că, în felul acesta, ea va deveni un candidat tot mai serios chiar la admiterea în UE, când va veni momentul.

– Cum apreciați actualele eforturi pentru apropierea de UE – sau lipsa eforturilor – din partea guvernanților de la Chișinău?

– Nu-mi dau seama care este diferența dintre acest guvern și guvernul anterior. A trecut destul de puțin timp. Eu știu că emisarii dvs. la Bruxelles sunt oameni care susțin că angajamentul Moldovei privind integrarea europeană este cât se poate de serios și, ca atare, așteptăm să vedem ce se întâmplă și în practică. Eu cred că perioada de la formarea guvernului este destul de scurtă, dar fiecare mișcare, să știți, este urmărită și înregistrată, ca atare.

– Cum credeți că va influența viitoarea politică de vecinătate a parcursului european al Republicii Moldova? Este de natură să-l accelereze sau din contră?

– Eu cred că, așa cum se degajă în momentul de față liniile pe care va fi revizuită politica de vecinătate, ele vin în avantajul țărilor care sunt participante la această formulă. De pildă, dialogul politic și de securitate în cadrul raporturilor care fac parte din politica de vecinătate. Acesta este un lucru care, până acum, n-a existat decât tangențial. Dacă ne gândim, de exemplu, că, din 16 țări care sunt incluse în politica de vecinătate a Uniunii Europene și din est și din sud, 11 sunt angajate, și Moldova este unul dintre ele, pe această dimensiune. De asemenea, cred că problema urgentării sprijinului pe care Uniunea Europeană îl acordă în cadrul acestei politici – prin diminuarea obstacolelor birocratice,– este și ea de așteptat. În ansamblu, modificările vor veni în întâmpinarea dorințelor statelor participante.

Chișinăul nu poate aștepta mai mult de la UE fără să facă reforme

– Ce așteptări trebuie să aibă Republica Moldova de la Summitul Parteneriatului Estic, care va avea loc în luna mai la Riga?

– Așteptările trebuie să fie, aș spune, pozitive, dacă am spus că modificările – cum se arată acum – vin, în general, în întâmpinarea țărilor participante. Dar, în orice caz, legătura dintre sprijinul pe care Uniunea Europeană îl dă și continuarea reformelor va fi întărit. Din acest punct de vedere, nu putem să așteptăm mai mult, fără să dăm mai mult în planul reformelor. Această formulă „more for more” va exista în continuare.

– Cum vedeți dvs. viitorul Transnistriei? Credeți că Tiraspolul va implementa Acordul de Liber Schimb?

– Este greu de spus. Depinde de ce va ordona Moscova. Să nu uităm că Transnistria este butonul de control al Moscovei asupra Chișinăului și, de aceea, Moscova se pronunță pentru menținerea Transnistriei în interiorul Republicii Moldova și pentru integritatea teritorială a Moldovei, care să includă și Transnistria, că, prin intermediul Transnistriei, încearcă să controleze acțiunile Chișinăului. Din acest punct de vedere, cred că, ce le va spune Moscova, aceea vor face.

Cei de la Tiraspol ar trebui să se aștepte că, dacă vin de partea Uniunii Europene, vor fi consecințe, mai ales pentru elita conducătoare, pentru că, până la urmă, sunt parte a teritoriului moldovean. Aceasta este esența. Și atunci teritoriul moldovean trebuie să aibă același tratament. Asta ar fi teoretic. Acum este de văzut cum se va întâmpla în practică. În orice caz, Transnistria figurează ca loc important în planurile actuale ale conducerii rusești și, ca atare, libertatea ei de manevră nu este dintre cele mai mari.

– Mulțumesc pentru interviu!
 
Social-democratul Ioan Mircea Pașcu este vicepreședinte al Parlamentului European și al Comisiei pentru afaceri externe din PE. Este absolvent al Academiei de Studii Economice din București, Comerț, Comerț exterior (1971). Deține doctorat în Ştiințe Politice, Institutul de științe Politice (1980). A fost deputat în Parlamentul României în perioada 2000-2007, ministru al Apărării Naționale între 2000 și 2004. Este membru al Institutului Internațional pentru Studii Strategice (Londra, din 1993), membru al Comitetului consultativ DCAF (Centrul pentru Controlul Democratic al Forțelor Armate), Geneva (din 2002). Membru al Comitetului de redacție al „International Politics Journal" (până în 2003). Membru al SACEUR’s Mentor Group (din ianuarie 2006). Membru al „Academic Board NATO College" (Roma, din iunie 2006).