Între artă și pornografie

Îl vedem pe cineva cu un cercel în ureche și imediat îl categorisim drept homosexual, pe cineva cu pletele mai lungi îl categorisim drept nespălat și derbedeu, iar un film artistic cu ceva scene erotice ne face să credem că e vorba de pornografie curată. Spunem că vrem să scăpăm de trecutul nazist și sovietic, însă operăm cu aceleași șabloane de gândire învechite și încercăm să interzicem tot ce nu înțelegem și tot ce nu ne place.

Uneori, am impresia că aș cenzura și eu multe chestii. Cu siguranță aș cenzura toate vedetuțele de estradă și manele. Însă asta ar însemna să privez cetățenii de dreptul lor fundamental – dreptul la liberul arbitru. Recent, Centrul Naţional al Cinematografiei din România a interzis ultimul film semnat de Lars von Trier. „Nymphomaniac”, aşa se numeşte filmul, conţine unele scene cu organe sexuale, ceea ce i-a făcut pe cenzori să interzică filmul pentru minorii sub 18 ani şi în general, pentru proiecţiile în public. Nu am văzut încă filmul, filmele bune nu prea ajung la noi, însă pot să spun cu mâna pe inimă că Lars von Trier este unul din marii cineaști ai sfârşitului de secol. Să interzici un film de-al lui, ar însemna să interzici un curent cinematografic întreg, curent care a lansat Dogma 95 și a schimbat în totalitate concepția de cinematografie. România e unica ţară europeană care a interzis filmul, şi această chestie ar trebui să ne pună pe gânduri. Și mai mare mi-a fost mirarea când am aflat că unul din membrii CNC este Cristina Dochianu, un fost iepuraş Playboy, care a apărut pe paginile revistei în ce-a născut-o mama. Şi uite că domniţa asta îşi permite să interzică un film al unui mare regizor. Un gest destul de fățarnic din partea CNC-ului, un organ, care cred eu, ar trebui să fie mai competent. Însă ştim bine că funcţiile, atât în România, cât şi la noi, nu se dau după competenţe, ci după alte criterii. Și dacă tot l-au interzis pe von Trier, le recomand să mai interzică și „Satyriconul” lui Fellini – care pentru mințile frustrate de cenzură ar părea o propagandă gay; „Ultimul tango la Paris” de Bertolluci – care ar putea fi categorisit drept propagandă a pedofiliei; „Salo-ul” lui Pasolini – care unui frustrat i-ar părea drept o propagandă a sado-masochismului. Poeziile și poveștile erotice scrise de Creangă și Eminescu ar trebui interzise și ele; textele lui de Sade, picturile lui Picasso, Dali, Egon Schiele, Lucian Freud ș.a.m.d. În general, dacă continuăm să ne mişcăm în acest fel riscăm să interzicem toată arta universală. În cazul în care ești un necioplit, care citește doar reviste glossy și privește doar telenovele de mâna a doua, cu siguranţă vei vedea doar pornografie în arta adevărată. Și nu pot să cred că în CNC-ul românesc stau astfel de neciopliți. Aş vrea să cred că există şi oameni competenţi acolo, oameni cu un bagaj de cunoştinţe enorm şi un nivel de cultură generală remarcabil. Nu pot să cred că o persoană, care se dă drept mare expert în artă, nu înțelege limita dintre pornografie și artă adevărată. Și cu astfel de gesturi, ne întoarcem la totalitarismul şi cenzura sovietică, pe care tot încercăm să le eliminăm din societatea noastră. Sau poate, doar ne prefacem că încercăm, iar URSS-ul nu a dispărut din minţile noastre?