Iar duminică, 6 noiembrie, în apropierea cinematografului cu pricina a fost dezvelit bustul maestrului Emil Loteanu.
La prima vedere este o iniţiativă cât se poate de logică şi îmbucurătoare, pentru că cel mai mare regizor basarabean merită cu siguranţă nu doar un bust şi un cinematograf care să-i poarte numele. Moneda dată vine cu două feţe însă, şi aici apare întrebarea: să ne bucurăm sau să ne întristăm de această iniţiativă?
Programul reţelei de cinematografe Patria nu a fost niciodată încărcat cu filme artistice de valoare, ci mai degrabă cu producţii sterile ruseşti şi blockbustere comerciale hollywoodiene. Patria a preferat venitul în locul artei, astfel încât capodoperele semnate de Vertov, Tarkovski, Fellini, Godard sau Kurosawa s-au pierdut printre mulţimea de comedii tâmpite şi kitsch-uri comerciale. În fine, să-i lăsăm pe clasici de-o parte, dar nici tânăra generaţie de regizori cu perspectivă, regizori ruşi şi români care uimesc lumea întreagă, nu prea ajung la Patria.
Andrei Zveaghinţev sau Cristi Puiu nu adună venituri precum „Motanul Încălţat în 3D” sau „Liubovi Morkovi”. Şi pentru că este mult mai comod să aduni banul decât să promovezi cultura, asta şi a făcut Cinematograful Patria-Centru până acum. În ultimii cinci ani, bunăoară, probabil că am prins vreo trei mostre de cultură adevărată printre tonele de drojdie comercială la acest cinematograf. S-au promovat doar filme-fast food şi nu cred că peste noapte Patria se va umple de cultură precum porcul de slănină. Acum vreau să înţeleg ce au de gând să facă şefii de la Patria cu numele lui Loteanu – venit sau artă? Pentru că Emil Loteanu îmi pare mai aproape de Zveaghinţev decât de „Motanul Încălţat 3D”.
Sunt profund convins că arta adevărată nu are naţionalitate şi este deschisă şi accesibilă pentru orice cetăţean al lumii. Totodată, se pare că regretatului Emil Loteanu vor să-i impună o naţionalitate – şi nu una românească, adevărată, ci una sovieto-moldovenească, creată în laboratoarele propagandistice ale URSS. Mai ales că afaceristul de succes Victor Şelin e binecunoscut pentru promovarea moldovenismului primitiv şi a românofobiei cronice. Dl Şelin parcă ne-ar întreba: aţi avut un Emil Loteanu român, uitat de Guvern şi Primărie? Uitaţi-l! Poftim un Emil Loteanu sovietic, nu fascist, din partea adevăraţilor patrioţi.
Nu cred nici în ruptul capului că redenumirea va schimba cumva programul Cinematografului Patria-Centru. Parcă aud deja fetiţele şi băieţeii stilaţi şuşotind la telefon: Ce faci? Nimic, plec să mă tusuiesc la „Emil Loteanu”. Şi, la sigur, tinerii se vor „tusui” prin Centrul de Creaţie Cinematografică „Emil Loteanu”, cu berea în mână şi „Transformers”, partea a XVII-a, pe ecrane.
Emil Loteanu riscă să se transforme într-un simbol al moldovenismului sovietic, fiind totalmente uitat de ministere şi şefi de departamente culturale. Nimeni nu s-a gândit să redenumească măcar o stradă în numele lui Loteanu şi uite că vine Şelin şi o face. Dacă ne vom uita eroii în aceste tempouri, riscăm să ne trezim cu un val de redenumiri „patriotice” de amploare naţională. Cluburile de noapte vor fi transformate în Centre de Creaţie Muzicală „Nicolae Sulac” iar bodegile – în Centre de Creaţie Literară „Grigore Vieru”. Şi toţi regretaţii noştri poeţi, interpreţi şi regizori ne vor blestema. Pentru că au fost re-naţionalizaţi după moarte, deşi în viaţă nu au acceptat niciodată să fie patrioţi sovietici.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
