A edita un ziar şcolar, a monta un spectacol, a deschide un blog adesea valorează pentru ei mai mult decât o lecţie plicticoasă, predată după manual. Anii de liceu sunt cei în care izbucnesc talentele, când toţi vor să ajungă cineva în viaţă şi nimeni nu se mulţumeşte cu rolul de simplă cărămidă într-un zid.
Dar cum îi ajutăm pe copii să-şi developeze şi să-şi dezvolte aptitudinile? Unii profesori, inclusiv eroina noastră, dispun de un arsenal întreg de metode în acest sens. Dar ei nu fac regula. În general, sistemul nostru educativ e construit în aşa fel, încât pe primul loc să fie… dl Mate. Vreau să zic că în mentalitatea unora ştiinţele exacte trag mai greu la cântar decât toate celelalte talente ale copilului. Cunosc o doamna învăţătoare de la clasele primare pentru care învăţământul primar se reducea… la matematică. Micuţii aveau permanent caietele de exerciţii pe mesele lor – gata să scrie în ele oricând – la lecţiile de muzică, la ora clasei, uneori şi în recreaţie. De ziua de naştere a lui Eminescu, pe 15 ianuarie, când alţi copii se aflau pe Aleea Clasicilor, cu flori în mână, ei rezolvau ecuaţii. Eminescu nu conta, deoarece peste o săptămână venea testul de la minister.
Ştim că orele de matematică dezvoltă gândirea logică, dar asta nu înseamnă că cele de desen sau muzică trebuie sacrificate… în numele gândirii logice. Dimpotrivă, s-ar putea ca, lipsindu-i pe copii de aceste lecţii, să ne lipsim şi de nişte mari talente în pictură sau muzică… Oare câtă matematică o fi învăţat la şcoală dl Picasso?
Timpul Suplimentul Femeia
