Evenimentul în cauză este arhimediatizat, chiar cu o lună înainte de desfășurarea propriu-zisă a acestuia. S-au făcut tot felul de spoturi publicitare, articole, nemaivorbind de spațiul virtual, unde fiecare al doilea blogger se face peste noapte as în materie de valori europene și regimuri democratice. Lecturând o serie de articole și postări pline de deznădejde, mie, cititorului, îmi vin mai multe întrebări. La ce ne referim atunci când rostim noțiunea de stat democratic? De la latinescul demos și cratos e lesne să ne dăm seama că un stat democrat e unul în care puterea aparține poporului, respectiv absolut simplu e să realizăm că cei care ne guvernează sunt aleși de nimeni alții, decât de noi. Este ca și cum ai fi dezamăgit de o haină, pe care ai procurat-o și de care ești nemulțumit, însă pe care chiar tu ai ales-o, fiindcă ți-a plăcut cum arăta și ai dorit-o atât de mult. Suntem responsabili de alegerile pe care le facem, respectiv trebuie să ne asumăm și consecințele.
Mi se pare deja banală și lipsită de sens întrebarea care bântuie spațiul virtual: Cu ce ne-am ales în acești 25 de ani de independență? În primul rând, de ce să utilizăm în conținutul acestei întrebări pluralul pronumelui personal, oare nu ar fi mai potrivit ca fiecare să se întrebe: Cu ce m-am ales în acești 25 de ani de independență? Dorim să câștigăm la loterie, însă măcar nu cumpărăm un bilet, care ne-ar asigura participarea. Stat corupt, stat în care parlamentarii îndrumă tinerii să își continue studiile aici, unde s-au născut, deși își trimit odraslele la cele mai prestigioase universități din Europa, stat în care fiecare notă are un preț, ce depinde doar de materie și doleanțele profesorilor. În postările pline de deznădejde finalul e la fel de lipsit de speranță, utilizându-se formule de genul: oare cât vom mai fi în captivitatea acestui sistem sau ce folos că suntem de 25 de ani independenți. Fiecare știe mult prea bine partea componentă a cărui stat e. Cine te pune pe tine, cel care te plângi de statul în care trăiești să dai șpagă ori să plătești fiului iubit examenul, pentru a nu se alege la sfârșit de an cu două-trei restanțe?
Nimeni nu are puterea de a alege pentru tine și e o problemă acută dacă ești atât de vulnerabil și ușor de manipulat, iar argumentul conform căruia poporul face ceea ce fac și demnitarii mi se pare lipsit de logică și sens.
Fie că statul e captiv și legea e doar la nivel normativ, fie că guvernarea nu face nimic pentru poporul care a ales-o, dar ce faci TU pentru statul din care faci parte, de câte ori ieși la protest atunci când nu ești de acord cu ceea ce se întâmplă, de câte ori refuzi să dai mită, chiar dacă știi ca această din urmă acțiune ar soluționa mai repede problema cu care te confrunți? Cu ce te-ai ales tu în cei 25 de ani de independență? Nu mai utiliza pluralul, furișându-te în mulțime, gândește-te la măcar un lucru pe care l-ai făcut tu pentru statul din care faci parte.
Sabina Semeniuc,
stagiară
