Astăzi se împlinesc 209 ani de la anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, ca urmare a războiului ruso-turc început în 1806, notează Radio Chișinău.

La 16 mai 1812 a fost semnată pacea de la București, care tăia în două Principatul Moldovei, regiunea dintre Prut și Nistru fiind alipită la Imperiul Țarist. Consecințele acestui eveniment se resimt până în prezent, populația din Basarabia cunoscând o dezvoltare întârziată față de restul teritoriilor românești, susțin istoricii de la Chișinău.

Scopul Rusiei țariste în războiul contra Imperiului Otoman, între 1806 și 1812, era întărirea influenței sale în peninsula Balcanică. În această perioadă, Principatul Moldovei se afla sub suzeranitatea Porții Otomane, care a cedat în consecință teritoriul dintre Prut și Nistru. Acest eveniment a determinat soarta de mai departe a acestui teritoriu, afirmă istoricul Ion Negrei.

”Este o problemă care durează și astăzi din cauza că a scindat un stat – Principatul Moldovei, și a separat de la trunchiul firesc de dezvoltare a etniei românești un segment dintre Prut și Nistru care l-a anexat la o altă structură politică, la Imperiul Rus. Am stat timp de 100 de ani sub țarism și mai bine de 50 de ani sub a doua ediție de ocupare a Basarabiei din 1940, având o dezvoltare nefirească”, a declarat Ion Negrei.

Răpirea Basarabiei a avut consecințe tragice pentru populația băștinașă, fiind despărțite familii, rude și apropiați, spune istoricul Anatol Petrencu.

„Prutul nu prezenta un fluviu de frontieră ci era un râu intern. Sunt chiar localități unde jumătate de sat este pe partea dreaptă, iar cealaltă jumătate pe partea stângă. S-au decimat proprietăți, s-au destrămat familii. Rudele au fost despărțite într-o parte și alta”, a declarat Anatol Petrencu.

După 106 ani de ocupație țaristă, populația din Basarabia a întârziat în dezvoltare din punct de vedere cultural, fiind oprimată în cadrul Imperiului Rus, susțin cercetătorii. Aici au fost implementate politici de deznaționalizare, de colonizare, pentru a schimba structura etnică a populației. Totuși au fost înregistrate tentative de rezistență atât din partea boierimii, clericilor, cât și a țăranilor, amintește istoricul Ion Varta.

”S-au manifestat de o manieră admirabilă o bună parte din boierimea noastră, așa numita partidă națională care s-a opus vehement, mai ales la etapa inițială, dar și ulterior, în următoarele decenii. Țăranii au protestat așa cum au găsit ei de cuviință, prin plecări haotice, sporadice, prin abandonarea satelor lor și stabilirea în localitățile de pe partea dreaptă a Prutului. Există chiar câteva cazuri când s-a plecat cu satele”, a declarat Ion Varta.

Tot în acest context, etnonimul ”Basarabia”, folosit până atunci pentru sud-estul regiunii, a fost extins asupra întregului teritoriu dintre Prut și Nistru, cu scopul de a șterge din memorie apartenența populației la spațiul românesc.