- Dle Sturza, mă gândeam şi eu să mă las de jurnalism şi să mă apuc de afaceri, dar nu am pile în instituţiile de stat, nici în justiţie. Am vreo şansă să reuşesc?
- Când vin în RM, am foarte multe întâlniri cu începătorii şi de fiecare dată mă ciocnesc cu aceeaşi decepţie. Le explic că nu ei sunt cei care ar putea să nimerească în vizorul „peştilor mari”. Această percepţie este, totuşi, destul de aproape de realitate. A devenit o tradiţie să vorbim despre corupţie şi justiţie care, de fapt, e doar un birou de licitaţii. Din păcate, în ultimul timp s-au activizat şi aşa-numitele bande de raideri, care atacă instituţiile bancare şi firmele şi care au transformat activitatea economică a RM într-o farsă. Dar pentru începători asta nu e important. Încercaţi, cred că o să izbutiţi.
- La ce etapă intri în vizorul „peştilor mari”?
- Când ai o anume cifră de afaceri şi anumită profitabilitate. „Băieţii deştepţi” au deprins un lucru foarte cinic - că e mai bine să trânteşti o bârnă în faţa cuiva şi să strângi biruri. Aceşti „băieţi deştepţi” l-au rugat pe un ex-ministru al Economiei să le facă un studiu foarte detaliat, în care sunt analizate toate fluxurile de mărfuri şi bani din RM. Şi au început să ia dijmă de la toţi. A fost cea mai profitabilă afacere din ultimii zece ani - s-a făcut printr-un concubinaj între politic şi raideri, ai căror lideri astăzi ne conduc.
- De ce aţi numit justiţia „biroul de licitaţii”?
- Sunt şi printre judecători oameni cinstiţi, dar, în majoritatea cazurilor, în instanţă câştigă cel care dă mai mult. Uneori, însăşi suma litigiului poate fi mai mică decât cea încasată de judecător… Când discut în privat cu unii judecători, le zic: „O fi frumoasă viaţa voastră, cu vile somptuoase şi maşini, dar nu vă apucă uneori un pic de teamă faţă de Dumnezeu? Că faceţi lucrurile astea pe sudoarea şi sângele cuiva?”…
- Cum funcţiona această afacere?
- Agenţii economici nu plăteau impozitele în bani şi Bugetul se executa în proporţii foarte mari din aşa-numitele „achitări reciproce” cu caloşi, cu produse agricole, cu gardul de la primărie, cu seminţe etc. Nimeni nu putea să spună care era preţul real al acestor bunuri şi ele erau date la preţuri duble sau triple. Împingeau la stat toate resturile, tot ce nu puteau să vândă. Unii agenţi economici făceau achitări la Buget până şi cu bucăţi de trotuar. De la fiecare achitare, funcţionarul care o accepta primea 10-15% cash. Executarea bugetului fiind în proporţie de 40-50%, salariile şi pensiile au început să se plătească din fondurile acelea. Până atunci, însă, RM nici nu avea Buget. Era o compilaţie de teze şi cifre, care nu se executa şi care era foarte puternic influenţat, la partea de venituri, de tot felul de excepţii. Aşa s-a ajuns să dăm şi pensiile în produse alimentare sau alte bunuri. Atunci achitarea salariilor era în totalitate la discreţia ministrului de Finanţe. El era cel mai important om în stat, era king of the kings. Şi preşedinţii, şi premierii îi trimiteau „bileţele de amor”, prin care îl rugau să-i plătească cuiva leafa… Iar pensia, oricât ar fi de ridicol, era la discreţia poştaşului din sat. Dacă, în lipsă de fonduri suficiente, într-un sat ajungea 50% din pensii, poştaşul împărţea pensiile cu avans rudelor sale, iar altora nu le dădea nimic. Am făcut ordine în Buget împreună cu Zinaida Grecianâi, care ştia toate chiţibuşurile stimulate de Ministerul Finanţelor. Am decis să nu se mai facă excepţii pentru plata impozitelor, care să fie achitate doar în bani, iar contribuţiile pentru salarii şi pensii să fie împărţite uniform. Şi lucrurile s-au stabilizat. În toamna lui 1999, pensiile se plăteau lună la lună şi adunam chiar şi rezerve.
- Păi, el singur şi-a dat demisia…
- Nu, a fost constrâns de Iurie Roşca să demisioneze. Roşca l-a atacat foarte brutal. Pe urmă mi-am dat seama că, astfel, Iurie voia să amplifice criza economică şi cea politică. Când coincid două pojaruri, arde mai frumos. Şi el se gândea că acolo, prin cenuşă, poate să mai pescuiască ceva. Mai mult, Iurie era absolut convins că RM nu iese din criza economică. Avea acces la nişte informaţii şi considera că, orice guvern ar veni, îşi va rupe gâtul. Şi atunci a început aukţionul - îmi dai Procuratura, Finanţele, Vama, Fiscul. De fapt, el nu avea intenţia să oprească criza, ci era absolut convins că lucrurile vor degenera profund, că nu se va alege piatră pe piatră din povestea asta. Şi atunci, cu „mâinile curate”, pe cal alb, va veni să salveze Moldova.
- Roşca a devenit manipulabil, „datorită” acelor poliţe?
- Bineînţeles. El încă nu avusese de afacere cu un monstru ca Voronin. Nu spun „monstru” în sensul rău... Voronin are o experienţă extraordinară de viaţă, inclusiv ca aparatcik sovietic. Ştie foarte bine să manipuleze oamenii. Principiul său era foarte simplu: depistezi neajunsurile omului, îi deschizi rana şi torni sare. Dacă nu are rană, i-o faci… Voronin pe toţi aşa i-a condus. Şi Roşca cel puternic, Roşca cel care putea să schimbe guverne, să strângă zeci de mii de oameni în Piaţă, a căzut pradă în mâinile generalului.
- De când Roşca plăteşte poliţele şi pentru ce?
- De prin 1987-1988... Trecem pagina!
- Pe atunci se vindeau funcţiile în instituţiile de stat?
- Nici atunci, nici azi, cred că nu se vede că cineva vinde. Dar partidele au sponsori care îşi doresc să-şi promoveze oamenii, mai ales în parlament. Şi sponsorii stabilesc nişte „tarife”. De exemplu, dacă vrei să ai un deputat, trebuie să dai, să zicem, 100.000 de lei. Ia uitaţi-vă în lista parlamentului - în proporţie de 60%, deputaţii sunt exponenţii unor sponsori. Asta nu înseamnă că se vinde lista, dar partidul e nevoit să meargă la aceasta, din lipsă de fonduri. Alta e că unii sponsori au dorit cu tot dinadinsul să ajungă ei înşişi deputaţi, lucru care i-a şi scos la iveală. Şi, când te uiţi, regii sunt cam goi!
- De ce fracţiunea PCRM vota şi pentru iniţiativele de reformă propuse de dvs., şi pentru demisia Guvernului Sturza?
- Din păcate, noi îl simplificăm pe Voronin, ca personalitate. Discursul său atât mai simplist, cu tot felul de metafore, ne face să gândim că este o persoană mai limitată. Nu vreau dă-i fac complimente publice, dar el este, totuşi, un om cu carismă şi cu o conştiinţă destul de dezvoltată. Noi aveam un dialog permanent şi el înţelegea destul de fin procesele economice, necesitatea reformelor. Deşi comuniştii ne strigau în parlament că am furat ţara, în discuţiile noastre private de după cortină, Voronin înţelegea că lucrurile făcute de noi sunt extrem de benefice pentru ţară. Şi el mi-a spus: „Ioane, lasă-i pe ăştia că strige şi să sară în sus, dar să ştii că o să votăm în interesul ţării, ca să depăşim criza”. Numai că, în timpul acesta, Piotr Kirilovici a început să atragă de partea sa mai mulţi deputaţi comunişti. Şi, înainte de demisie, Voronin a venit la mine şi mi-a spus: „Ştii, Ioane, nu mai pot să te susţin, pentru că îmi pierd partidul. Şi mi-au votat demisia, dar i-am înţeles, pentru că nu au făcut-o considerente ideologice, ci tactice.
- E adevărat că aţi aderat la Loja masonică?
- Categoric niciodată! Eu totdeauna am avut o atitudine ironică şi chiar dispreţuitoare faţă de tot felul de chestii din astea. Au fost şi multe tentative de a mă converti la alte religii. S-a ajuns până la aceea că, la nivel de şefi mari de stat, cineva - nu vă spun cine, că o să cădeţi jos! - m-a invitat să fiu selectat ca unul care va schimba lumea. Şi eu le-am spus sincer: „Eu sunt, prin naştere, creştin ortodox, şi altceva nu poate să existe”. Sunt lucruri pe care nu le poţi schimba, cum nu poţi să schimbi culoarea pielii, pe mama sau pe tata.
- În care cult au vrut să vă atragă?
- Nişte devieri, ca să spunem, a religiilor creştine. Cu tot respectul faţă de orice religie, sunt lucruri pe care nu le poţi schimba, cum nu poţi să schimbi culoare pielii, pe mama sau pe tata. Masoneria a fost ceva istoric, dar acum îs jocuri ale unor oameni maturi care au rămas copii infantili. Vă daţi seama, să umblu eu cu pestelcă?
- În ce măsură banca se bucura de protecţie din partea statului, când Voronin era la putere?
- Nu era nevoie să intervină persoana X sau Y, dacă se ştia că acţionar este fiul preşedintelui RM. Cine mai putea să deschidă gura pe atunci? Deşi, în ultimii ani, avantajele administrative în sectorul bancar nici pe departe nu erau ale „Fincombank”. Cred că, dacă voiau ei, o făceau prima bancă din Moldova. Dar, oricât ar fi de straniu, n-au făcut-o, inclusiv ca să nu ia toate pietrele în cap. În schimb, acel care era undeva în umbră, s-a dezvoltat rapid.
- După dvs., Oleg Voronin este un bun om de afaceri sau un profitor de puterea politică a tatălui său?
- El a fost un om de afaceri destul de inteligent, corect, abil, atâta timp cât tatăl lui nu s-a aflat la putere. Pe urmă, toate aceste calităţi nu mai contau. Dar n-a făcut el chiar atât de mulţi bani - poate că au existat nişte scheme din care profita şi el, dar cu totul alţii au strâns marile profituri. Marea greşeală a familiei Voronin este că ei, în dorinţa de a fi cât de cât corecţi, au limitat implicarea lor, inclusiv a lui Oleg, în afaceri. În schimb, au deschis porţile pentru altcineva. Şi acel altcineva, când s-a schimbat guvernarea, a spus senin: „Mulţumesc! Nu-mi mai sunteţi datori cu nimic, la revedere!”.
- Dar cu ce scop Voronin l-a ajutat pe acest „altcineva”?
- Fiecare guvernator are nevoie de cineva care să-i ducă geanta, să-i pună o masă, să-i organizeze un avion. Perioada de creştere absolut fulminantă a unor oameni de afaceri din RM a fost anume în 2002-2010. Majoritatea continuă să-şi menţină poziţia în topul afacerilor, care însă nu sunt afaceri.
- Cum apreciaţi faptul că actuala guvernare îi tolerează pe comuniştii care au încălcat legea?
- Din considerente politice. E, poate, o greşeală sau o tragedie faptul că ei nu se gândesc la comunişti ca la un adversar politic, cu care trebuie să lupţi şi să foloseşti toate metodele ortodoxe sau mai puţin ortodoxe. Doar comuniştii niciodată nu s-au jenat să folosească tot arsenalul neortodox împotriva opoziţiei. Cei de la guvernare se uită la comunişti ca la potenţiali parteneri de afaceri. Ceea ce-i convine de minune partidului comuniştilor, căci, între timp, lucrurile se mai aşează şi se uită.
- Neînţelegerile din AIE sunt cauzate de lupta pentru sferele de influenţă dintre cei doi foarte bogaţi lideri ai Alianţei?
- Nu este o împărţire a sferelor de influenţă. Noi avem o oligarhie veritabilă, când interesele economice şi cele politice au intrat într-un concubinaj, în detrimentul interesului public. Din păcate, noi toţi am devenit ostaticii acestei dominante politice. Este un război total, până la distrugerea totală a inamicului. Am mai văzut astfel de lupte între bărbaţi, care apar din gelozie reciprocă, din dorinţa de a domina tribul de unul singur, din lipsă de cultură politică. Toate acestea, în toamnă vor degenera în lucruri mult mai triste…
- Credeţi că preşedinte va fi Filat, aşa cum se vehiculează, sau există şi alte soluţii de depăşire a crizei politice?
- Filat e doar una din variante. Cert e că Alianţa nu are nicio soluţie.
Ea nu există, persistă doar frica, care poate să-i mai menţină ceva timp copăcei. Dar în toamnă este absolut inevitabilă reconfigurarea brutală a scenei politice în RM. Să admitem că AIE va reuşi să convingă PCRM să voteze candidatura iniţială. Dar pentru acest candidat nu vor să voteze nu doar comuniştii, dar nici colegii săi de partid. Nici factorii externi nu-l mai doresc. Cred că el înţelege lucrurile acestea. Astfel, jocul se va face pe axa PCRM şi o parte din PLDM, pentru că există şi liberal-democraţi care au rezerve faţă de o asemenea coaliţie. Poate că, sub influenţa factorului extern, se va ajunge la consens şi pe alte criterii. Pentru că sunt necesare reforme profunde, constituţionale şi politice, care ar definitiva construcţia statală a RM. E un proiect mare, pe care nu poţi să-l faci doar cu o Alianţă, ci cu implicarea tuturor actorilor politici importanţi. Altă platformă de discuţii, care i-ar putea consolida pe toţi, inclusiv pe cei de stânga, ar fi proiectul european. Trebuie să vedem în ce măsură avem nevoie de el şi dacă am putea accepta anumite compromisuri. Există teme fundamentale, inclusiv reîntregirea ţării, care ar putea să stârpească dezbinarea dintre noi, care nu este una politică, ci etnică. Astfel, am putea alege nu un preşedinte repartizator de fonduri şi sectoare, ci un moderator-mediator, un lider într-o perioadă de tranziţie, care s-ar termina printr-un consens general. Atunci viitorul ţării n-ar mai depinde de mofturile unor politicieni.
- La ce i-ar trebui lui Filat să fie preşedinte, dacă premierul conduce ţara într-o republică parlamentară?
- Ca să fie. Visul unui politician autohton este să ajungă cu orice preţ în vârful piramidei, indiferent de pârghii. Mai sus de asta e Dumnezeu…
- De ce staţi la îndoială dacă avem sau nu nevoie de integrarea europeană?
- Cu toate problemele pe care le avem noi, proiectul european este unul atractiv. Având nevoie de un model de modernizare, nu putem să alegem altceva decât un proiect mai mult sau mai puţin legat de civilizaţia europeană şi lumea creştină. Nu putem să inventăm noi ceva aici, între Prut şi Nistru, şi nici în spaţiul românesc. Şi, fiind o ţară mică, trebuie să ne gândim unde e umbrela noastră de securitate. Eu sunt pro-european, dar trebuie să conştientizăm că modelul european în sine, economic şi politic, trece printr-o criză extrem de profundă. Cred că, în timpul apropiat, modelul acesta va fi supus unui test foarte dramatic. Şi, ca om de afaceri, am mari îndoieli că UE va trece testul respectiv. Eu sunt convins, undeva, că vom avea nu integrări, ci dezintegrări europene. Vom avea şi abandonarea zonei euro. Şi atunci exemplul acesta, idealizat de noi, poate să nu fie cel mai fericit. Să fim atenţi ce se întâmplă astăzi în economia UE. Pe ce s-a bazat prosperitatea europeană? În mare măsură, pe consum, pe credit excesiv, şi pe pomenile electorale date, din împrumut, de către guverne. Este un model quasi-socialist, prin care, însă, Europa nu mai poate acorda sprijin financiar. Ea a mâncat fondurile multor generaţii viitoare. Făcând şi eu parte din tot felul de comisii de politică externă, inclusiv la Bruxelles, fiind unul dintre profitorii proiectului european, locuind şi activând în UE, eu văd slăbiciunile proiectului. Problema fundamentală a UE este calitatea şi capacitatea foarte joasă a elitelor politice şi economice. Inclusiv calitatea morală. Noi nu avem parte de nişte lideri europeni vizionari, puternici, carismatici, care ar putea să schimbe cursul istoriei doar printr-o privire. Sunt mici, mărunţi, complexaţi, plini de bube, de soţii şi amante. Asta e o problemă globală şi pentru alte state mari. Noi mai degrabă ar trebui să ne concentrăm nu pe componenta propagandistică, pe nesfârşite vizite la Bruxelles, ci pe problemele noastre interne. Şi atunci UE o să spună: „Hai să-i luăm pe ăştia, că sunt un factor de stabilitate la graniţa noastră de Est. Sau hai să-i umplem de fonduri şi de liberalizare”. Din păcate, la noi este o problemă fundamentală a înţelegerii politicii. Suntem prea ideologizaţi şi considerăm că trebuie neapărat să fim de stânga sau de dreapta. Este un principiul fals, inventat de elitele politice. Pentru că 99% din oamenii care ar trebui să beneficieze din munca politicienilor nu citesc programele politice ale partidelor, nu intră nici în esenţele ideologice.
- Adică, am putea depune eforturi uriaşe de integrare europeană, pentru ca atunci când vom adera, UE să se dezmembreze deja?
- Este un scenariu care, cât n-ar părea de absurd, este real. Dar nu trebuie să terminăm pe această notă pesimistă…
- Din 2009 încoace, vi s-a propus să candidaţi la preşedinţie?
- Niciodată. Şi n-aş accepta, categoric. Căci azi, fără acest consens larg şi un proiect comun, nu se poate decide nimic. Nu avem nevoie de o înţelegere la o masă cu vin şi găluşte, dar pe baza unor proiecte de consolidare şi reformă. Iar următorul preşedintele va fi ales nu în văzul lumii, nici pe principii şi valori, ci ca rezultat al unei „băşcălii” a câtorva băieţi care ne reprezintă.
Răspunsul lui Ion Sturza la întrebarea predecesorului său, Ion Ciubuc:
„Fiind un bun specialist, prin ce se explică faptul că aţi deţinut funcţia de prim-ministru doar opt luni?”
- De atâta şi m-am aflat în funcţie numai opt luni, pentru că am fost un bun specialist.
Întrebarea lui Ion Sturza pentru succesorul său, Dumitru Braghiş:
Am considerat şi consider că dvs. aveţi un potenţial mare şi o experienţă politică şi de alt gen. Dispariţia dvs. de pe scena politică sau publică mă face să gândesc că aţi cedat. Este aşa sau nu?
|
Părerile sunt împărţite atunci când vine vorba de aspectul bananelor. Unii le preferă pe cele verzi, iar alţii le preferă pe cele negre, foarte coapte. Regula este destul de simplă cele verzi sunt mai crude, iar cele negre sunt coapte deja. Oricum ar fi bananele sunt bogate...
( ) Citeşte tot articolulCeea ce visăm poate avea o anumită semnificaţie asupra realităţii pe care o trăim zi de zi. Simbolurile şi semnificaţiile viselor sunt destul de complexe, iar ca să ne dăm seama dacă au impact asupra vieţii noastre trebuie să le descifrăm, scrie stiridinlume.ro.
( ) Citeşte tot articolulFructele uscate sunt ideale ca gustare, dar cât sunt ele de sănătoase, când ar trebui să le evităm și cum pot înlocui fructele proaspete? Auzim deseori că este foarte important să mâncăm fructe și legume, iar în acest context o să vorbim despre fructele...
( ) Citeşte tot articolulBerbec Începi să-ți găsești acea parte din optimism pe care ai mai pierdut-o în ultimul timp. Ai noroc că în jurul tău sunt oameni care te susțin și cumva te ajută să treci prin tot procesul cu care ai de-a face în evoluția ta.
( ) Citeşte tot articolulMaximele termice ale zilei vor fi de -6..-9 grade Celsius în nord, -5..-8 grade în centru și -4..-7 grade în raioanele de sud.
( ) Citeşte tot articolulIn primul rand, pentru a va da seama de ce muraturile va pot ajuta sa slabiti, este bine de cunoscut faptul ca au foarte putine calorii. Mai precis, un castravete murat de peste 140 de grame nu are decat 17 calorii, 200 de grame de varza murata nu au decat 25 de calorii si o gogonea medie are...
( ) Citeşte tot articolulÎn fiecare an, la mijloc de ianuarie, vorbim mult, spumos şi superficial despre Eminescu. E o tradiţie care sperăm că odată cu scurgerea timpului va deveni şi una profund naţională.
( ) Citeşte tot articolulAstăzi se împlinesc 171 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, unul dintre cei mai importanţi poeţi din istoria României. Fotografiile cu el pot fi numărate pe degetele unei singure mâini.
( ) Citeşte tot articolulSfinţii Cuvioşi Pavel Tebeul şi Ioan Colibaşu sunt pomeniţi în Biserica Ortodoxă la 15 ianuarie, transmite realitatea.ro. Sfântul Pavel a trăit în timpul împăraţilor romani Deciu (250-253) şi Valerian (253-260), prigonitori ai creştinilor.
( ) Citeşte tot articolul