Foarte puțină lume știe că chiar la simpla întâlnire cu un preot nu se utilizează, pur și simplu, un „bună dimineața” sau familiarele „Noroc” ori „Salutare”. Creștinul ortodox trebuie să ceară binecuvântarea preotului, spunând „Binecuvântaţi, Părinte!” sau „Blagosloviţi!”. O asemenea formă de comunicare cu preotul o cunosc totuși persoanele cuvioase, mai în vârstă, care au păstrat tradiția din familiile lor.
În ceea ce privește formulele de adresare, în Biserica Ortodoxă există un întreg sistem de adresări, care sunt, mai ales, o mărturie de respect pentru slujirea sau lucrarea harului preoției.
O deosebită atenție trebuie să acorde acestor lucruri persoanele publice, în cadrul unor întruniri oficiale, dar, mai ales jurnaliștii, care relatează despre diverse evenimente cu caracter religios. Din păcate, de la unii reporteri auzim exprimări inadmisibile, cum ar fi „știrea” în ghilimele că „slujba a fost condusă de mitropolitul Vladimir”, care încalcă în mod flagrant eticheta în comunicarea cu și despre fețele bisericești (nemaivorbind de faptul că o slujbă religioasă este oficiată, nu condusă).
Pentru mitropoliți și pentru arhiepiscopi este obligatorie titulatura Înalt Preasfințitul sau Înalt Preasfinția Sa (cu prescurtările respective ÎPS sau ÎPSS) în relatarea indirectă și Înalt Preasfinția Voastră sau Înalt Preasfințite Părinte, în adresarea directă. Ca sinonim poate să mai apară și Întâistătătorul. Informal, atunci când situația o permite, poate fi folosită formula Părinte Mitropolit (Arhiepiscop).
Iată cum arată o știre, redactată cu respectarea titulaturii: Documentul a fost semnat de către Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Vladimir și Președintele Academiei Gheorghe Duca, care a mulțumit Întâistătătorului și clericilor.
Formula de adresare directă către Patriarh este Preafericirea Voastră, iar – indirect, în text Preafericitul, de exemplu – Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române sau Preafericitul Kirill, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii.
Adresarea oficială către preot presupune cunoașterea rangului administrativ al acestuia. De regulă, se utilizează formulele: părinte (pentru cel care nu are niciun rang administrativ) și respectiv, preacucernice părinte (dacă este stavrofor), preacucernice părinte protoieru, în funcție de rangul respectiv. În relatările oficiale se vor folosi respectiv formele părintele, preacucernicul părinte, preacucernicul părinte protoiereu.
Pentru monahii hirotonisiți se utilizează formulele cuvioase părinte/sau cuviosul părinte (pentru ierodiaconi și ieromonahi) și preacuvioase părinte/preacuviosul părinte – dacă este arhimandrit sau stareț. În practică, în adresarea curentă s-au generalizat formulele mai „unificate” – preacucernice părinte pentru preoții de mir și preacuvioase părinte pentru monahii hirotoniți.
Irina Condrea,
prof. univ., dr. habilitat, USM
