Cuvântul, cu tot cu semnificația respectivă, este preluat de-a gata din rusă, unde apare ca: АДРЕСАТ. Тот, кому адресовано почтовое отправление (лицо или учреждение). „Adresat” figurează în contexte în care este vorba de diverse trimiteri poștale sau prin curier, de tipul: „întors la Judecătoria Edineţ cu menţiunea că adresatul nu locuieşte pe adresa indicată; cu mențiunea ÎS „Poşta Moldovei”: „adresatul nu poate fi găsit”; timp de câteva zile, adresatul nu a venit să-şi ridice coletul poştal; restituită cu menţiunea că adresatul nu locuieşte pe adresa indicată; adresatul locuieşte la Chişinău, iar mama refuză să primească citaţia; adresatul este plecat la Sankt Petersburg, adică după hotarele R. Moldova, din care motive citația nu a fost înmânată adresatului; trebuie să indicăm adresatul, data și semnatarul” etc., etc.
Or, în limba română adresat este participiul verbului a adresa și formează, în primul rând, perfectul compus al acestui verb, cunoscut și utilizat de toată lumea în sintagme de tipul m-am adresat unui specialist, s-au adresat la primărie, aceeași formă apărând și cu funcția de adjectiv: un îndemn adresat cetățenilor, scrisori adresate părinților; ca substantiv, adresat poate apărea în enunțuri mai familiare, de pildă, „adresatul la medic te-ar putea ajuta”.
Pentru semnificația de „persoană care primește ceva” există substantivul respectiv: DESTINATÁR, – Ă, destinatari, -e, s.m. și f. Persoană căreia i se încredințează sau i se trimite ceva; adresant. – Din fr. destinataire. Este de remarcat aici sinonimul indicat de dicționar: adresant, care însă poate încurca și mai tare ițele, în cazul în care vorbitorii îl vor asocia cu respectivul cuvânt din rusă, unde acesta are un sens absolut contrar celui din română, și înseamnă expeditor: АДРЕСАНТ. Тот, кто посылает почтовое или телеграфное отправление (лицо или учреждение). Сино¬ним: отправитель.
Această coincidență totală de cuvinte, cu semnificații opuse în română și rusă, a și creat confuzia cu „adresatul”, care s-ar părea că poate fi corectată cu minimum de efort, doar scriind în loc de „adresat” – „adresant”. Însă există și aici un clenci: DEX-ul, DOOM-ul și alte dicționare înregistrează substantivul adresant cu mențiunea (înv.), ceea ce înseamnă că acesta nu se mai utilizează în mod curent în comunicare. Uzul actual dă preferință cuvântului destinatar, cu o semnificație foarte clară și transparentă, și anume acesta trebuie să înlocuiască vocabula confuză „adresat”.
Irina Condrea, doctor habilitat, conferențiar universitat la USM
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
