Dincolo de conflictul actual geopolitic între Moscova și Washington, este amuzant cum unii dodoniști, de profesie, acuză Statele Unite că ar fi „fasciste”, când victoria URSS în cel de-al Doilea Război Mondial, fără implicarea SUA era puțin probabilă.

Arhivele nu ard…

Statele Unite au fost neutre în primii ani de război (1939-1941) și s-au aruncat împotriva „Axei” după atacul de la Pearl Harbor. Sprijinul SUA acordat statelor Aliate a fost crucial și fără susținerea lor este neclar, cum și în ce condiții s-ar fi terminat războiul. În mod special, URSS a beneficiat de un sprijin considerabil din partea Washingtonului. Aproximativ 18 milioane de tone de echipamente militare, vehicule, produse industriale au fost trimise de Statele Unite, anume Uniunii Sovietice. Asta comparativ cu 22 milioane de tone de echipamente, care au fost trimise în Europa între anii 1942-1945 pentru aprovizionarea armatei americane.

Pentru a avea o imagine mai exactă, SUA a trimis Sovietelor peste 14 mii de avioane, 7 mii de tancuri, 50 de mii de jeep-uri, 370 de mii de camioane, 35 de mii de motociclete, 8 mii de tractoare, 8 mii de puști, 130 de mii de mitraliere, 340 de mii de tone de explozibil, 100 de milioane de tone de bumbac, 15 milioane de perechi de bocanci militari, aproape 5 milioane tone de produse alimentare. Lista ar putea continua și cu alte produse, dar este suficient pentru a înțelege cât de important a fost ajutorul Washingtonului, în cel mai greu moment al existenței Sovietelor. Britanicii au trimis și ei ajutoare considerabile URSS – în jur de 4 milioane de tone de materiale (nave, tancuri, ambulanțe, motociclete, radare și peste 15 milioane perechi de bocanci militari). În timpul războiului, 16 milioane de americani au servit în Forțele Armate ale SUA, 290 de mii au decedat în acest conflict, alți 670 de mii au fost răniți.

Războiul care a creat URSS

Prin susținerea oferită Aliaților și avansarea frontului Vestic, Sovietele au putut avansa spre Germania și au avut motiv să se laude azi, că au „eliberat” Europa de fascism. Ipocrizia și cinismul propagandei imperialiste sovietice este fără limite. Se ignoră, chiar se „șterge” din istorie, că acest război a pornit în 1939, când Hitler și Stalin au invadat Polonia, Finlanda, Statele Baltice și România. După acapararea comună a estului Europei, anul 1940 este și el „emblematic”, în timp ce Londra era bombardată de Luftwaffe, Japonia, Italia și Germania au semnat un pact care stipula că orice țară, cu excepția URSS, care ar ataca una din țările Axei, ar obliga semnatarii pactului să declare și ei război. În 1941, cu 8 luni înainte de atacul japonez asupra Pearl Harbor, în aprilie, a fost semnat pactul de neutralitate între Sovietici și Imperiul Japonez. Logica, care l-a împins pe Hitler spre război (pacea cu URSS și „liniștea” pe frontul estic), prin durerosul pact Ribbentrop-Molotov, a dat start celui mai sângeros conflict din istoria omenirii.

Această manipulare evidentă și pentru „uz intern” a istoriei are efecte „secundare”, în toate statele, unde războiul este privit altfel de către populația băștinașă. Nu suntem noi unicii care privesc cu groază propaganda mincinoasă, devenită „istorie oficială” a Moscovei, aceleași sentimente de repulsie față de retușarea istoriei apar în toate statele „menționate” în pactul Ribbentrop-Molotov. Greu să nu devii emotiv când, cei care au dat start războiului mondial, pretind a fi „îngerașii” care au salvat lumea de foștii aliați.

Război și.. propagandă

Tema războiului și implicațiile lui sunt un subiect, care arată, în fiecare an, cât de divizată este societatea R. Moldova, vorbitorii de rusă, ancorați în lumea audiovizualului imperialist, cred tot ce se spune acolo și este, în realitate, sincer convins că anume ei, rușii, au salvat lumea de nazism. Imaginile cu ofițerii sovietici, mână în mână cu ofițerii naziști nu vor apărea în niciun program televizat dedicat celui de-al Doilea Război Mondial. Speranța, că prin simplul acces liber la informații, generațiile viitoare vor putea înțelege ce s-a întâmplat în Europa în acei ani, se năruie, văzând ce reacții au apărut în societate odată cu „invazia” trupelor americane. Existența unor informații, care ar clarifica evenimentele din 1939-1945, nu pot compensa cantitatea de informații mincinoase difuzate sub protecția „libertății de exprimare”. Puterea din R. Moldova este incapabilă să facă față valului de propagandă imperialistă generată de Moscova, pentru a-și motiva sau scuza politica externă. Chiar dacă puterea are resurse limitate în contracararea propagandei Moscovei, ea poate lua exemplu de la statele vecine Rusiei (Ucraina sau Statele Baltice), care încet, dar sigur, au încetat să mai spere la bunăvoință din partea Kremlinului și închid accesul minciunilor și dezinformărilor rusești.

Poziționarea dodoniștilor în tranșee imaginare, unde așteaptă „atacul” americanilor, arată cât e de ușor de manipulat și demonstrează aflarea în captivitate a votantului vorbitor de rusă. El este forțat de propagandă să aleagă – fie că este de partea Patriei, sau de partea ocupanților… nemți, români, americani, ucraineni, polonezi, nu contează cine-s, se schimbă în funcție de locația captivului.

Fabrici și uzine – foamete și gulaguri

Dacă divizarea lingvistică poate fi aplanată printr-un bilingvism cvasigeneral, unde majoritatea vorbește două limbi și le folosește în paralel, adevărul istoric nu este atât de flexibil. Istoria, fiind o știință, nu poate fi colorată în funcție de țară, nu avem istorii ruse, engleze sau americane, așa cum nu avem o fizică rusă sau americană, istoria e una pentru toți. Această istorie a celui de-al Doilea Război Mondial, care a permis URSS-ului să-și extindă teritoriile, a provocat și pagube umane care sunt încă negate. Practic, cel de-al Doilea Război Mondial a transformat Sovietele, dintr-o putere regională, antipatizată, într-un imperiu mondial, care a controlat o bună perioadă de timp Polonia, Germania de Est, Austria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Bulgaria, România și Statele Baltice. Societatea din R. Moldova, nefiind interesată de cercetarea istorică postsovietică, nu știe care este prețul plătit de populație pentru „fabricile, uzinele, școlile și spitalele”, cu care se laudă pseudocomuniștii de astăzi. Fiecare construcție sovietică, care este prezentată de comuniștii-burghezo-latifundiari de astăzi drept un rezultat al victoriei asupra nazismului, a fost plătită de populație cu sânge.

Oricât de importante ar fi fost rezultatele obținute de autoritățile sovietice, în teritoriile ocupate odată cu începerea celui de-al Doilea Război Mondial, precum eradicarea analfabetismului, extinderea infrastructurii, creșterea speranței de viață, este o retorică inumană să pretinzi că prețul plătit pentru aceste „rezultate” aparține exclusiv patriotului ostaș sovietic. Cum rămâne cu cei peste 300 de mii de locuitori ai RSSM, morți de foame? Merită să avem spitale sau școli, dacă prețul plătit este moartea prin înfometare? Lumina și gazul scuză deportările și furtul întregii proprietăți?

Această tristă realitate a istoriei nu va dispărea de la sine, dar, în loc să privim obiectiv la istoria complicată, unii „actori” politici, alături de valeții lor mediatici, preferă să adopte poziția comodă de a le spune votanților, ceea ce s-au obișnuit aceștia să audă în ultimii ani. Menținerea în captivitate a electoratului rus, deși creează tensiuni, arată cât de incompatibile sunt cele două falii care locuiesc astăzi în R. Moldova. Pe 9 mai, unii cetățeni ai RM vor sărbători victoria asupra ex-aliatului sovietelor – Germania nazistă, alții vor comemora Ziua Europei sau Paștele Blajinilor prin pomenirea celor decedați.

Un altfel 9 mai

Lumea liberă, în frunte cu SUA, alături de Marea Britanie, Franța, Germania etc., a înțeles, în urmă cu 70 de ani, ce înseamnă totalitarismul, lipsa democrației sau manipularea istoriei. Nu este suficient să învingi un regim (criminal și totalitar), dacă din această victorie se hrănește, apare și funcționează un stat, care se comportă cu cetățenii săi așa cum au făcut-o sovieticii. Celebrarea unei victorii și ignorarea intenționată a victimelor, provocate de „învingători”, va menține R. Moldova divizată între beneficiarii ocupației (cei care au primit case, terenuri etc.) și victimele ei (morți de foame, deportați, lipsiți de avere). Această falie identitară se poate estompa, dacă, de pe scena publică, vor dispărea bizonii moderni, care își radicalizează electoratul, pentru că doar prin provocarea urii și fricii, speră ei, ar putea scoate „turmele” la vot.

Salut angajamentul ministrului Apărării, Anatol Șalaru care, pentru prima dată, oferă cetățenilor RM un altfel de 9 mai. Voi merge în PMAN să salut ofițerii americani, pentru că, prin victoria lor au menținut vie existența unei lumi libere.