Era o situaţie extrem de dificilă, când unităţile ruseşti de pe frontul român se retrăgeau în dezordine şi devastau Basarabia. Pe de altă parte, unităţile germane ocupaseră Bucovina şi ajunseseră la Hotin. Ucraina, prin declaraţiile sale ultimative, ameninţa să ocupe teritoriul dintre Nistru şi Prut, iar Sfatul Ţării, primul Parlament al Basarabiei, nu avea la îndemână nicio unitate militară, care l-ar fi ajutat la restabilirea ordinii şi la apărarea republicii. De formarea armatei naţionale s-au ocupat militari de carieră ca Vasile Cijevschi, Dimitrie Bogos, Gherman Pântea, Mihai Popa, Simion Gurschi, Matei Donici, Constantin Brăescu ş.a.
Constituirea cohortelor moldoveneşti a fost un lucru dificil, fiindcă autorităţile guvernului provizoriu, în frunte cu Alexandru Kerenski şi comandanţii superiori ai armatei ruse, generalii Alexeev, Duhonin ş.a., înţelegeau că permiţând formarea de unităţi naţionale, fac primul pas spre autonomia Basarabiei, al doilea pas fiind independenţa ei, iar cel de-al treilea, care era firesc şi dictat de istorie – Unirea cu România.
La 2 decembrie 1917, când a fost declarată formarea Republicii Autonome Moldoveneşti, unităţile militare naţionale au defilat în faţa lui Ion Inculeţ, care era preşedintele Sfatului Ţării. Aşa cum am menţionat, unul dintre pilonii armatei naţionale a fost colonelul Constantin Brăescu.
Genealogia neamului Brăescu, extins pe ambele maluri ale Prutului, o găsim în volumul II al cărţii coordonate de Mihail Dim. Sturdza Familiile boiereşti din Moldova şi Țara Românească (Simetria, 2011). Primul pomenit în arborele basarabean este postelnicul Nicolae (1740), călugărit cu numele Ioan la 1749. Urmaşul lui a fost Iordache (+…III.1818, Măldăreşti (Oltenia), postelnic, proprietar la Pleşeştii-Sineascăi (Suceava), de unde i s-a zis şi Pleşescu. Căsătorit în două rânduri: 1. – cu Tita Sinescu; 2. – cu Safta Kiruş.
Fiul lor Constantin Brăescu (n.15.IX.1804) a fost nobil rus, fiind căsătorit cu Zenovia Gore, cu care au avut doi copii. Pe Petre (+1896), mareşalul nobilimii din jud. Soroca în anii 80 ai sec. XIX, căsătorit cu Raluca (în alte surse – Rozalia) Stârcea, şi pe Eliza, căsătorită cu nobilul Alexandru Brozovski.
Petre Brăescu a avut un singur copil, pe Constantin, care a fost ministru în Directoratul general al Republicii Moldoveneşti.
Constantin, la rândul lui, a avut două fete, care însă s-au stins prea devreme: Irina (n.1898-+15.II.1922, Chişinău), căsătorită cu Boris Iv. Buzne (n.1884 la Odesa), şi Elena (+30.VII.1927, otrăvită la Zberoaia), căsătorită cu inginerul Nicolae Gafencu.
Cea mai pitorească figură a acestui neam a fost Petre Brăescu, care avea o casă mare la Corbu şi unde nu se mai terminau petrecerile şi oaspeţii. Mai avea obiceiul să pună paznici la răscruci de drumuri şi cum vedea un om străin îl invita în ospeţie, iar acesta putea să fie găzduit cu lunile la moşia conului Petrache. În literatura memorialistică, chipul lui a fost conturat astfel:
Moş Petrache, cu figura unui patriarh, era iubit de toţi; ospitalitatea lui era proverbială şi în ziua lui onomastică veneau oaspeţi din toate părţile. Se dansa atunci 3-4 zile în sunetele unei orchestre de lăutari aduşi de la Iaşi. (Pavel Kuzminski. Amintirile unui moşneag basarabean // Viaţa Basarabiei. – 1932, nr.9)
Desigur că se găseau şi personaje care uzurpau această încredere sinceră în legea găzduirii şi, odată poposiţi la moşie, uitau să mai plece pe-acasă. Treceau anii şi treburile moşierului Petrache Brăescu mergeau tot mai prost, până a ajuns la faliment. Lăsându-i fiului său o singură avere – numele lui cinstit şi nepătat de vreo afacere dubioasă. Ultimii ani Petrache Brăescu i-a trăit la Chişinău, obţinând din partea nobilimii un fel de pensie şi un loc la hotelul Peterburg, care, pe vremuri, se afla la intersecţia străzilor Armenească cu Haralambie (azi Columna).
Boierii care veneau de la ţară îl vedeau la terasa hotelului pe conu Petrache, care, sorbind cafea, nu uita să-şi informeze prietenii despre ultimele noutăţi ale capitalei.
Fiul Constantin a terminat o şcoală militară şi la 19 ani, în grad de ofiţer, a fost înscris în regimentul de draguni Astrahani, care pe atunci era dislocat la Tiraspol.
Nicolae N. Tolmacevshi, rudă cu neamul Brăescu, în memoriile sale lăsate în manuscris cu titlul „Ce am auzit şi ce-am văzut în veacul meu”, scrie despre viaţa familiei lui la Tiraspol:
„…în scurtă vreme familia noastră s-a mai mărit cu un membru, care a locuit la noi până la căsătorie. Acesta era Constantin Petrovici Brăescu, verişor de-al treilea al mamei, proaspăt absolvent al colegiului militar de cavalerie din Nikolaev, având gradul de cornet şi înscris în regimentul de draguni Astrahani, care era dislocat la Tiraspol.
Tatăl lui Conu Petrache era una dintre figurile proeminente din universul moşierimii basarabene. Era ultimul mohican din „tagma renumiţilor” boieri moldoveni. La timpul lui fusese unul dintre cei mai bogaţi moşieri din judeţul Soroca.
…La acea vreme Constantin Petrovici Brăescu (ulterior, general şi ministru de război al Republicii Moldoveneşti, decedat la Chişinău în 1928 – N.N.T.) abia împlinise 19 ani şi a fost trecut în lumea ofiţerimii. Bătrânul l-a adus la noi, rugând-o pe mama să-l primească în gazdă şi să-l ia sub supravegherea ei maternă.
…Când în casa noastră a apărut tânărul Brăescu pentru mine a început o nouă eră. Ne-am împrietenit grozav de bine (el avea 19 ani, eu 6); el mai păstra în comportament multă atitudine copilărească şi de aceea tot timpul liber ne jucam, găseam diverse ocupaţii spre marea nemulţumire a stăpânei casei. La aceste distracţii participau cu plăcere şi tinerii lui colegi de regiment: Gofman, Malicenko, Abelov, Konstantinov, Papalazari ş.a. Chiar în acele zile, Brăescu fusese arestat la domiciliu de către comandatul regimentului, pentru că fiind de serviciu pe regiment a lăsat în camera plantonului un revolver încărcat, iar un soldat căscat l-a examinat şi a împuşcat din întâmplare, rănind un camarad aflat în altă odaie. Aceste câteva zile de şedere impuse acasă au scos-o din minţi pe mama şi ea aştepta cu nerăbdare eliberarea arestatului. O plăcere deosebită mi-a provocat şi cazul când Brăescu, în timpul orelor de călărie la manej, a căzut de pe cal şi s-a lovit serios la spate. Atunci el mă punea să-mi scot ciuboţelele şi să alerg desculţ pe spatele lui masajându-l”.
În enciclopedia Sfatul Ţării (Chişinău, 1997), la capitolul Personalităţi militare, am prezentat o scurtă biografie a acestei figuri basarabene uitate pe nedrept.
BRĂESCU, Constantin Petrache (1873–15.III.1928), general.
S-a născut în familia lui Petrache C. Brăescu (+ 1896), fost mareşal al nobilimii judeţului Soroca, moşier la Corbul, căsătorit cu Rozalia Stârcea.
Colonel în regimentul Lubenski. În Republica Democratică Moldovenească i se conferă gradul de general şi este numit ministru de război.
După Unire a devenit comandant al trupelor teritoriale din Basarabia. preşedinte al asociaţiei I.O.V.
Comandant al Ligii Fiilor lui Ştefan cel Mare.
Din cauza nerecunoaşterii meritelor sale şi a unor neplăceri curente a murit subit.
Serviciul militar l-a adus pe fronturile Primului Război Mondial, unde colegii lui s-au convins că este o fire curajoasă. Venirea lui în fruntea Ministerului de Război al Republicii Moldoveneşti s-a făcut nu prin relaţii, ci prin recunoaşterea meritelor militare şi a proeminentei sale personalităţi.
Constantin Brăescu a primit gradul de general în timpul revoluţiei de deşteptare naţională şi este unul dintre primii generali ai acestei revoluţii.
TIMPUL
