Pe când noi luam diplomă după diplomă, un vecin de la etajul de deasupra a uitat robinetul deschis în baie după ce s-a îmbătat. Beat fiind, nu l-a mai deranjat susurul şi gâlgâitul apei. Din această cauză, tavanul din holul bibliotecii noastre s-a umezit şi apa a început să picure înăuntru. Picura pe podea, de parcă ar fi început o ploaie torenţială. Măcar, de-ar fi plouat cu vin. Valeria Beţivu şi Aliona Mihailov au scos pozele de pe pereţi ca să le salveze de inundaţie şi asta în timp ce în bibliotecă era în toi o întâlnire cu scriitorul Alexandru Vakulovski la care luau parte foarte mulţi elevi şi colegele mele erau cu un picior în sala unde avea loc întâlnirea şi cu altul în hol, unde picăturile de apă se cotileau pe pereţi şi cădeau pe duşumea. Cu un teu într-o mână şi cu aparatul de fotografiat în alta, Valeria Beţivu făcea naveta între sala unde Alexandru Vakulovski le citea liceenilor fragmente din proza sa şi holul de la intrare pe care începea să se formeze o baltă adevărată, iar Aliona Mihailova îl suna pe domnul de deasupra. Eu, Natalia Meşina şi Lilia Beşan ne aflam în sala cea mare de la parterul Bibliotecii municipale „B.P. Hasdeu”, unde celor mai buni bibliotecari li se dădeau diplome şi premii. Şi noi am nimerit în lista celor mai buni bibliotecari, iar asta în vreme ce celelalte colege ale noastre, Valeria Beţivu şi Aliona Mihailov, încercau să diminueze efectele nesăbuinţei vecinului de deasupra, care nu reacţiona la zbârnâiturile telefonice ale fetelor. E plăcut să iei diplome şi e foarte neplăcut să constaţi că nu poţi face nimic ca să opreşti revărsarea apei din baia cetăţeanului turmentat. Cu toate astea, Valeria şi Aliona nu s-au dat bătute şi au acţionat rapid şi energic, fără ca să închidă biblioteca şi să întrerupă întâlnirea scriitorului Alexandru Vakulovski cu elevii care aşa şi nu au aflat că fondul nostru de carte ar fi putut fi luat de apă. Ba mai mult decât atât, fetele au sunat la primărie. Cu puţin înainte ca întâlnirea lui Alexandru Vakulovski să ia sfârșit, un domn de la primărie şi un domn de la poliţie au reuşit să-l convingă pe cetăţeanul turmentat să oprească apa. Într-un târziu, apa a încetat să se mai scurgă pe pereţi şi să inunde biblioteca. Înainte ca Alexandru Vakulovski şi elevii să părăsească sala unde avusese loc o întâlnire de neuitat, fetele au mai șters o dată cu cârpa podeaua, până când au lichidat şi ultimele urme ale inundaţiei. Alexandru Vakulovski a plecat fără ca să ştie ce se întâmplase în timpul ăsta în bibliotecă. Şi nici noi n-am ştiut, care am intrat în bibliotecă cu pungile pline de diplome şi premii.
