Justiţia de telefon trebuie să ajungă şi la oamenii simpli

Acest caz a mobilizat toată societatea şi presa, imediat au apărut şi două petiţii pentru eliberarea Victoriei semnate de mii de cetăţeni. Sâmbătă, noul ministru al justiţiei, Vladimir Cebotari, a declarat că nu este de acord cu sentinţa. În seara aceleiaşi zile, Victoria a fost eliberată cu interzicerea de a părăsi domiciliul.

Imediat au apărut şi criticile. Toţi cei care au semnat petiţia au început să se lamenteze că avem o justiţie personalizată, una în care deciziile se fac printr-un singur sunet de telefon, ci nu după lege. Bine, am zis, dar ce se face după lege în ţara asta? Sau v-aţi aşteptat ca Victoria să mai stea la răcoare câteva luni, până cazul ei avea să se rezolve după lege. Se cerea o acţiune imediată, şi a venit de la oamenii care au toate instrumentele ca s-o facă. Iar dacă am fi locuit într-un stat cu legi în regulă, nu avea să se ajungă la omor şi la condamnarea Victoriei. Pentru că, într-un stat cu legile în regulă, soţul Victoriei ar fi stat de mult la răcoare pentru bătăile permanente şi atacurile asupra ei. Plus la asta, avem o mulţime de ganguri cu crime mari în cârcă, care au ieşti din sala de judecată după ce au primit ani grei de puşcărie şi sunt în libertate până acum. Dacă Nicolae Vicol (fostul şef de la FISC), Gheorghe Papuc (fostul ministru de Interne), Ion Perju, Gheorghe Creţu şi alţi interlopi cu cumetri sus-puşi ar fi stat acum la răcoare, aş fi înţeles sentinţa Victoriei. Este o vorbă, legea-i dură dar e lege. Iar după o lege dură a avut loc un omor, chiar dacă neintenţionat. Însă legea din Republica Moldova e doar dură (vine probabil de la termenul rusesc „dura”, care înseamnă „proastă”) şi nu e lege deloc. Aşa că legea pilelor şi a apelurilor telefonice a ajuns de data asta şi la muritorii de rând, la oamenii săraci care nu-şi permit să cumpere judecători şi procurori. Şi până aşteptăm reforma justiţiei, pe care riscăm s-o mai aşteptăm ani buni, voi fi de acord cu accesul oamenilor de rând la justiţia de telefon. Să-i presăm pe guvernanţi de câte ori întâlnim astfel de cazuri, să beneficiem şi noi, oamenii simpli, de pile şi cumetri.

După ce vom reforma justiţia şi-i vom vedea pe toţi bandiţii la închisoare, atunci vom putea vorbi despre un stat de drept. Acum, ne mulţumim cu ce avem, cu justiţia de buzunar.

P.S. Mă întreb ce era în capul procurorului Vasile Golban (care a cerut 12 ani de închisoare cu executare pentru Victoria Pruteanu) şi a judecătoarei Mihaela Grosu-Gavriliţă, care a condamnat-o la 3 ani şi 8 luni de închisoare. Domnule Golban şi doamnă Grosu-Gavriliţă, nu ştiu dacă aveţi copii, însă cu siguranţă veţi avea pe viitor. Şi uite, atunci, când vor creşte mari, aş vrea să văd cum o să le spuneţi într-o bună zi: „Copii, eu am cerut 12 ani închisoare pentru o mamă cu 5 minori” sau, „ Fiule, eu am condamnat-o la 3 ani şi 8 luni de închisoare pe o mamă cu 5 copii”. Sper să aveţi curajul s-o faceţi şi poate odraslele voastre o să vă înţeleagă. Eu nu vă înţeleg. Nici societatea nu vă înţelege. Important e să nu uitaţi că influenţa şi cumetrii trec, peste ani, alţi corupţi vor face justiţia, şi nu dă Doamne să nimeriţi în mâinile lor.