Totodată ei au înaintat două cereri prealabile Consiliului, solicitând anularea a trei decizii adoptate de acesta, prin care au fost aleşi preşedintele şi vicepreşedinţii raionului. Şi a stupefiat opinia publică din partea locului nu atât faptul în sine, adresările către contenciosul administrativ şi Consiliul raional, ele făcând parte din cutuma procedurală a unor organe ale administraţiei publice, ci faptul că una din cereri a fost semnată în comun de consilierii liberal-democraţi şi cei comunişti. Or, acest moment a depăşit cele mai sinistre aşteptări ale celor mai pesimişti călărăşeni, care continuau, în pofida declaraţiilor de moment ale liberal-democraţilor, să afirme că ei, până la urmă, vor coaliza cu comuniştii. Această demonstraţie crasă a lipsei de principialitate în promovarea politicii Partidului Liberal Democrat şi la Călăraşi, în special faţă de comunişti, care contravine flagrant clauzei anticomuniste de la debutul partidului, cu ani în urmă, când el afirma din start drept cauză primordială edificarea Moldovei libere de Voronin şi de comunişti, a îngrozit electoratul călărăşean, ca de altfel şi pe cel din alte părţi ale Basarabiei, pe unde liberal-democraţii au procedat la fel, pactizând cu comuniştii.
Mai mult ca atât, se pare că în sânul filialei de aici a acestei formaţiuni bântuie o adevărată derută şi neînţelegere, stare demonstrată de două cereri cu conţinut identic, adresate Consiliului raional, pe acelaşi subiect, privind anularea deciziilor deja adoptate cu votul majoritar al consilierilor – una semnată de patru consilieri liberal-democraţi în comun cu comuniştii, şi alta semnată de doar patru consilieri liberal-democraţi aparte, fără comunişti. Această scindare dă în vileag tendinţele centrifuge din interiorul acestei formaţiuni, care nu a tras niciun învăţământ din primele lecţii date de realitatea dură a vieţii, atunci când a refuzat categoric să accepte ca foştii membri locali ai AMN să fuzioneze cu ei, aşa cum decisese conducerea de vârf de la Chişinău a ambelor formaţiuni vizate. Nu i-a ostoit nici gestul demonstrativ al unui consilier al lor, care a aderat mai târziu la alianţa majoritară din Consiliul raional, debarasarea de către el prin excluderea oficială din partid neschimbând după cum se vede cu nimic optica asupra situaţiei în care a nimerit formaţiunea şi a paşilor care trebuiau întreprinşi întru evitarea unei situaţii penibile. Iar ea pare a deveni iminentă, odată cu pactizarea unei jumătăţi din consilierii raionali ai formaţiunii cu comuniştii.
Oricât ar încerca anumite surse din sânul formaţiunii să nu dea mare importanţă acestui act, considerându-l unul de conjunctură, de moment, care nu are şi nici nu va avea urmări juridice sau practice importante, ulterioare. Căci nu cred că aceste jocuri, al căror scop a fost şi este doar dorinţa avidă de a se căpătui cu funcţii importante, la nivelul raionului, vor fi înţelese şi agreate de alegători. S-ar putea întâmpla ca la alegerile următoare, indiferent care ar fi ele, sau poate chiar mai devreme, nici miile de euro, care, după cum se vorbeşte insistent prin culise, ar fi fost puse în joc la Călăraşi, în cadrul constituirii actualului Consiliu, să nu mai poată stăvili revenirea la putere a comuniştilor şi de astă dată cu ajutorul direct al unui partid pretins de dreapta. Şi în acest context apare întrebarea firească: Se vor oare liberal-democraţii de aici şi de pretutindeni, din Basarabia, în rolul fostului PPCD care, strigând ani de zile în chiar inima Chişinăului „Jos comuniştii!”, a făcut tot ce a putut să-i aducă la putere în 2001? E drept, cu preţul dispariţiei sale de pe eşichierul politic autohton. Pentru asta au votat masiv alegătorii liberal-democraţilor de pretutindeni în localele trecute?
(www.voceabasarabiei.net)
