La radio

Radioul, pentru mine, nu e doar zumzet de fundal. Mă interesează şi ştirile şi interviurile, reportajele, dezbaterile, emisiunile specializate. Adică tot ce e vorbă la radio. Dar, pe lângă vorbe, orice post de radio trebuie să umple spaţiul de emisie cu muzică. Aici se vede de la o poştă diferenţa dintre public şi privat. Radiourile publice au fonoteca bogată şi o politică muzicală ce impune diversitate. Mai rar auzi aceeaşi piesă de două ori în aceeaşi zi. Comercialii, în schimb, merg cu un amărât de playlist care se reia din două în două ore, din mai multe motive: drepturile de autor care costă, nevoia de audienţă şi contractele cu casele de discuri, care impun un anumit număr de difuzări pe zi. De exemplu, Dincolo de cuvinte este o piesă intens difuzată la radio în această perioadă, în România. Nu sună rău, interpreţii sunt îndrăgiţi, sunt la modă, mesajul e pozitiv, pe lângă melodie auzim şi o poveste, deci e în regulă. Cu toate acestea este destul de greu de digerat a zecea şi a douăsprezecea oară când o auzi în doar câteva ore. Pe lângă melodiile bune, se mai furnizează şi alte genuri de produse muzicale. Sunt anomalii, atât din punct de vedere al liniei melodice, cât şi al textelor idioate. În aceste situaţii sunt obligată să schimb frecvenţa sau să închid definitiv aparatul de radio. Discuţia despre artă versus comercial a consumat deja râuri de cerneală şi kilometri de hârtie, mii de ore de emisie, ca să nu mai zic de mediul virtual unde oricine este invitat să îşi dea cu părerea. Pe mine mă distrează şi mă îngrijorează de-o potrivă ceea ce se întâmplă în indistrustria muzicală românească. Din când în când avem parte şi de piese excepţionale, pe care le fredonezi cu plăcere când dai cu aspiratorul, când eşti la bucătărie sau sub duş. Apoi sunt piesele pe care le fredonezi fără să vrei pentru că îţi intră în cap, te obsedează, te enervează dar nu poţi să scapi de ele pentru că le auzi mereu. Radioul, oricât de comercial ar fi, se înţelege că pe lângă rolul informativ şi distractiv ar trebui să aibă şi o funcţie educativă. Nu sunt sigură că se întâmplă întotdeauna aşa. Cu toate astea radioul bâzâie în surdină în continuare. E abia ora 12 şi deja am ascultat a patra oară Dincolo de cuvinte.