Deşi Grădina Zoologică din Chişinău există din 1978, am discutat cu angajaţii acesteia despre cum a evoluat grădina în cei 20 de ani de Independenţă a R. Moldova, ce s-a schimbat, cum îşi trăiesc viaţa animalele şi ce specii noi vom putea admira în curând aici.
Grădina zoo la 20 de ani de Independenţă
Dacă, iniţial, la menajerie existau doar 60 de specii de animale, în prezent colecţia numără 154 de specii şi circa 1000 de exemplare. Din „garda veche” astăzi nu vom putea găsi elefantul şi cămila. Potrivit lui Sergiu Pânzaru, director adjunct al Grădinii Zoologice, elefantul a dispărut prin anii ’90. Pe când R. Moldova îşi recăpăta independenţa, elefantul a fost dus la Nikolaev pentru împerechere şi nu a mai fost adus înapoi, iar cămila a decedat din cauza vârstei înaintate. Acum administraţia poartă tratative cu alte grădini zoo pentru a aduce la Chişinău o cămilă. Anul acesta a fost adusă din Cehia o zebră, mascul. Iar în decembrie anul trecut, din Polonia a fost achiziţionată o pereche de leoparzi ai zăpezilor.
„Purtăm tratative cu o grădină zoo din Estonia pentru a aduce: thari, o nouă specie de ţapi şi o cămilă. Sperăm ca aceste animale să ajungă la noi până la sfârşitul anului. Negocierile sunt îndelungate, deja la nivel de state. Deşi menajeriile sunt gata să ne dea animalul gratis, atunci când încep pregătirile pentru transportarea lui totul se complică – este o procedură birocrată şi obositoare”, a menţionat Pânzaru.
Transportarea animalelor e mai dificilă decât achiziţionarea lor
Pregătirea pentru transportare a leoparzilor aduşi în decembrie trecut a durat un an de zile, la fel ca şi discuţiile privind aducerea zebrei în Moldova. În ciuda faptului că animalele sunt oferite gratis, costurile de transport şi schemele birocratice îi cam împiedică să facă achiziţii. „Câteodată, parcurgem drumul din alte ţări mai repede decât trecem vama. Ca să aduci un animal de peste hotare este nevoie de o mulţime de acte, în plus, mai suntem impuşi să plătim şi taxe mari pentru fiecare animal. Transportarea ultimului animal adus la Chişinău ne-a costat aproape 2000 de euro”, a precizat directorul adjunct.
Prin anii ’90, animalele erau hrănite cu varză
Pe timpul ruinării Uniunii Sovietice, menajeria a trecut printr-o criză mare, era aici o sărăcie lucie, povesteşte Sergiu Pânzaru. Pe atunci parcul arăta sărăcăcios, avea un număr mic de voliere şi aproape de trei ori mai puţine specii. Schimbări s-au produs şi în meniul animalelor. În 1990 toate animalele erau hrănite numai cu şase feluri de alimente. Şi erbivorele, şi carnivorele aveau în meniu doar varză, sfeclă şi alte câteva alimente nu tocmai optime pentru întreţinere. Pe atunci, animalele se bucurau de carne foarte rar şi în cantităţi mici.
Bucate „ca la restaurant” pentru puiul de cangur
Împreună cu angajaţii de la zoo, am mers să vedem cum sunt hrănite animalele şi ce meniu au. Chiar dacă munca la zoo presupune mult efort fizic, pentru că fiecare angajat trebuie să hrănească animalele şi să facă curat în voliere, cei care lucrează aici o fac cu plăcere. Veselă şi pusă pe glume, Iulia, o femeie care deja de cinci ani are grijă de animalele de la zoo, spune că fiecare zi pentru ea este una deosebită. „Fiecare animal în orice moment este gata de-o poznă sau de un gest care te face să zâmbeşti. Îmi place să văd cum Zlata, antilopa nilgau, fură merele şi fuge prin ţarc sau cum se joacă cu puiul ei. Ea este blândă, poate să vină să te lingă, să te sărute, să aştepte s-o mângâi”, spune Iulia.
Împreună cu Iulia şi cu alţi doi angajaţi, am vizitat o familie de canguri – mama, tatăl şi puiul Beneta, pentru care tocmai se pregătea prânzul. Beneta a venit pe lume acum o jumătate de an, însă angajaţii au descoperit acest lucru abia când micuţul a putut ieşi din marsupiul mamei, adică vreo două luni în urmă. Pentru Beneta şi părinţii ei, zilnic, e pregătit un meniu variat ce conţine 12 feluri de produse. Angajaţii au un adevărat ritual de pregătire a hranei. „Le facem mâncare „ca la restaurant”, glumesc ei, în timp ce taie ceapă, roşii, morcovi, castraveţi, mere şi mărar, după care le aranjează frumos pe tavă. Alături pun fulgi de ovăz şi seminţe de floarea-soarelui, precum şi boabe fierte de mazăre şi de orez.
Ursul-vânător şi leoaica geloasă
Sergiu Pânzaru spune că cel mai puţin pretenţioşi la mâncare sunt urşii. Mishuta, un urs tibetan de 24 de ani, unul din cei trei urşi de la zoo, mănâncă cu plăcere atât fructe şi legume, cât şi carne sau peşte. Pe lângă faptul că adoră să fie scăldat şi face un adevărat show la fiece baie, spre deliciul publicului, are şi un hobby mai puţin obişnuit: îi place să vâneze… vrăbii. Adoră să pândească vrăbiile ce se strecoară printre gratii şi pe care apoi le prinde cu lăbuţa, după care le lasă să zboare, ca să poată să le prindă din nou.
Alţi amatori de carne sunt leii. Când am intrat în voliera leoaicei Şera, îngrijitorul ei, Maxim, student la Zoologie, îi pregătea bucăţile de carne preferate. „Şera se comportă foarte bine, nu este agresivă, e jucăuşă. Ei îi place să alerge. Cel mai mult îi place să mănânce carne”, spune tânărul angajat. Întrebat de ce leoaica este cam nervoasă, îngrijitorul a subliniat că Şera este cam supărată că iubitul ei leu se plimbă pe afară cu alta.
Capy – maimuţoiul care adoră usturoiul
Un alt animal nepretenţios la mâncare pare a fi maimuţa. Când am ajuns la voliera maimuţelor, Capy, capul unei familii de maimuţe, rodea cu poftă un… căţel de usturoi. Animalelor li se dă ceapă şi usturoi ca acestea să nu se îmbolnăvească, îmi explică directorul adjunct.
Capy este un maimuţoi din rasa Capucin. Timp de nouă ani, de când se află la zoo, Capy a devenit tată a 12 maimuţele. Pânzaru spune că masculul se comportă foarte frumos cu femelele, în schimb reacţionează dur atunci când simte prezenţa unui mascul. Este un adevărat poznaş. „Într-o zi, când le dădeam nuci, i-am făcut observaţie că trebuie să se dea la o parte ca să-i servesc şi pe micuţi. Lor le plac nucile, s-au învăţat să le strice de perete şi să le mănânce. Peste câteva zile, mergeam pe alee şi când am ajuns pe lângă el, a luat o piatră şi a aruncat-o în mine. Pentru că sunt gratii, a aruncat apoi cu nişte brânză. Are memorie foarte bună”, povesteşte, zâmbind, directorul adjunct.
„De oameni trebuie să-ţi fie frică, nu de animale”
Întrebat fiind de ce a ales să muncească la menajerie şi dacă nu îi este frică de animale, Sergiu Pânzaru, fost militar, actualmente director adjunct la zoo, spune că „de oameni trebuie să-ţi fie frică, nu de animale. Animalele sunt de două categorii: ori agresive, ori blânde, dar omul poate fi şi mincinos, şi făţarnic”.
Şi veterinarul Natella Badoeva spune că la zoo este mai interesat de muncit decât la o clinică obişnuită. „Aici în orice zi există ceva nou şi interesant. De fiecare dată trebuie să îţi pui mintea în mişcare şi să inventezi metode de a trata animalul. Sunt multe specii de animale şi trebuie să te gândeşti cum să te apropii de fiecare dintre ele”, a subliniat veterinarul.
Zoo – Disneyland moldovenesc
Administraţia şi-a propus ca în anii următori să transforme Grădina Zoologică într-un adevărat colţişor de rai pentru animale. Aici a fost mărit terenul şi acum se doreşte realizarea unui plan ambiţios – un adevărat Disney Land al animalelor.
„Dacă am avea surse financiare, proiectul poate fi realizat în câţiva ani, dar în cazul utilizării doar a banilor din bugetul de stat proiectul va fi extins pe 15 ani. Sperăm ca, într-un an-doi, aici să apară „insula maimuţelor”, astfel ca ele să trăiască în libertate. Vrem să facem un parc cu animale de contact, ca oamenii să poată să se apropie de ele. Avem deja căprioara Cuzea, care nu se teme de oameni, Timoşa – o helge prietenoasă, care nu se teme de contactul cu oamenii, la fel ca şi gâsca Vitalic sau cioara Carcuşa”, subliniază Pânzaru. El a remarcat că toate animalele poartă un nume şi că aceste nume reprezintă caracterul animalului.
Un alt proiect ambiţios este tratarea cu ajutorul zooterapiei a micuţilor de la Centrul republican pentru copii. Acum au loc tratativele cu Ministerul Sănătăţii. Administraţia de la zoo speră ca, până la finele anului, proiectul să demareze.
La zoo sunt zece pui de animale: mufloni, ţap siberian, ponei, cangur, culan şi căprioară. În curând vor avea urmaşi maimuţele Charli, Xiuşa, leoparzii zăpezilor Barsic şi Bety.
Cel mai mare animal de la zoo este ursul. Cel mai mic – gândacul american. Cel mai bătrân este crocodilul. Crocodilul a fost adus din Cuba de nişte ostaşi care-şi satisfăceau acolo serviciul militar pe timpul sovieticilor. Are vreo 30 de ani…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
