Editorial

„Lecția georgiană”, Fragment din cartea „Hoții de mituri”, 2004

Ieri dimineață (când scriam aceste rânduri), agențiile de știri anunțau senzația zilei: Saakashvili i l-a trimis prin Ivanov, drept „cadou” lui Putin, pe separatistul Abashidze, iar problema integrității teritoriale a Georgiei a fost rezolvată pașnic. Iată ce înseamnă când șeful unui stat e un om tânăr și energic, dar nu un ramolit.

Saakashvili și Voronin – două lumi, două epoci. Saakashvili nu a pornit-o haihui prin munți, căutând potcoave de cai morți, ci a stat acasă ca să rezolve problemele țării și ale poporului său. „Cazul Voronin” este exemplul clasic când un singur om a devenit principala și singura frână în dezvoltarea normală a țării. Ultimul și cel mai cunoscut nouă caz similar e cel al lui Ceaușescu: după dispariția sa, țara a explodat, și-a descătușat energiile și iată acum se află în pragul Uniunii Europene.

Voronin, ajuns președinte, nu a făcut nimic din cele promise. Rușilor le-a promis că-i bagă în Uniunea Rusia-Belarusi, moldovenilor – că-i bagă în rai, ca până la urmă să ne bage pe toți într-un loc, transformând instituția prezidențială într-o agenție de turism, iar el devenind turistul principal al țării. Iarna pleacă în turism prin Iranuri și Kuweituri, să se bronzeze, vara – prin Olande și Finlande, să se răcorească, iar primăvara, când înfloresc magnoliile, pică într-un fel de misticism religios-comunist, parcă se scrântește întru Domnu” și pornește pe la mănăstiri, cătând călugări…

În timp ce în Georgia, Saakashvili, alături de poporul său, a petrecut noaptea de miercuri spre joi într-un zbucium, forțându-l pe Abashidze să demisioneze, Voronin a înnoptat la Mănăstirea Zographou, și precum scrie serviciul lui peniță, „a vegheat pe întreaga durată a serviciului divin nocturn”. Prin nesomnul lui Saakashvili georgienii și-au restabilit integritatea țării, dar ce am avut noi de câștigat de pe urma „veghii nocturne” a turistului Voronin? Saakashvili l-a pus la punct pe însuși țarul Rusiei, demonstrând că chiar și asemenea conflicte cronicizate pot fi rezolvate pașnic. Dar ce a demonstrat multimilionarul Voronin „al nostru”?

Că poate umbla veșnic oțărât și organiza show-uri radiotelevizate? Că poate fi cinic? Că poate minți? Că poate diviza societatea în „patrioți stataliști” și în „pușlamale politice”? că nu poate rezolva nici una din problemele acestei țări? Că în loc să se ocupe de Transnistria, poate organiza uniuni de alternativă? De ce, dacă s-a dat drept mare prieten al Rusiei și al lui Putin, nu a rezolvat problema Transnistriei, ca să i-l trimită și el pe Smirnov „cadou” lui Putin? De ce, de când a venit la putere, mai mult se află pe drumuri decât acasă, practicând un fel de „turism prezidențial” pe banii noștri?

Lecția Saakashvili e necruțătoare: dacă nu pleacă, „voievodul” Vova v-angropa Moldova. Cu totul și definitiv.

Constantin Tănase
7 mai 2004

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *