– Liliana, cum arată „Mesagerul” la 20 de ani?
– Tot în floarea vârstei, pentru că a venit cu mai multe noutăţi. Avem o nouă prezentatoare pentru „Mesagerul” de limbă rusă – Elena Gudumac. Şi Vitalie Guţu, care prezintă ediţia de limbă română, are doar o lună de când e la noi. Iar de la 5 iulie Oxana Rusu le va spune oamenilor „Bună dimineaţa!” în cadrul a trei buletine de ştiri matinale – la 6.00, 7.00 şi 8.00, a câte zece minute fiecare -, dar va prezenta şi „Mesagerul”. Vitalie şi Oxana au venit de la un post TV privat recent lansat. Elena a lucrat la Radioul Naţional, deci, e din aceeaşi familie, doar a trecut podul.
– Cum convingeţi jurnaliştii să vină la postul public de televiziune? Bănuiesc că salariile nu sunt atât de mari ca la cele private?
– Ştiţi mottoul UE – „soft power” (puterea exemplului)? Am încercat să le explic că ceea ce facem la „Moldova 1” este diferit de ceea ce se face la alte televiziuni, pentru că aici trebuie să restabileşti principiile profesionale şi etice, să încerci să le înrădăcinezi astfel, încât reforma să fie ireversibilă. Eu am venit la „Moldova 1” la un salariu de câteva ori mai mic decât salariile mele din ultimii ani. Dar, având o experienţă de câţiva ani în serviciul public britanic de difuziune, BBC, apoi muncind la Ambasada Britanică şi făcându-mi masteratul în Anglia, oarecum m-am pătruns de importanţa serviciului public şi am mers pe puterea exemplului.
– Dar, nu există riscul ca la un prim cutremur politic tot acest efort să se ducă de râpă?
– Asta e dilema nu doar a mea, ci şi a multor altor tineri care au lăsat locuri de muncă şi şanse în Vest şi s-au întors în ţară pentru a ajuta şi susţine efortul de europenizare. Sunt posibile cutremure. Uneori însă aceste cutremure te pot lua pe neprins de veste, alteori – poţi să fii cumva pregătit, vorbind metaforic, poţi avea şi un plan de rezistenţă. Încerc să nu mă gândesc la asta şi să mă concentrez pe reformarea în continuare a programelor de ştiri, punerea la punct a unor mecanisme interne de verificare a ştirilor, sub aspect etic şi cel al corectitudinii, al respectării normelor deontologice. Dacă sub aspect cantitativ deja o ducem mai bine – cât de cât am acoperit gaura matinală -, acum prioritară pentru mine va fi calitatea.
– Apropo de calitate, aceasta se pare că e tot mai puţină… Vin politicienii, lansează declaraţii care sunt învârtite toată ziua, fără a da a doua, a treia sursă. Asta nu e o problemă pentru mass-media de la noi? Cum se întâmplă la TVM?
– Despre acest pericol ne-au atenţionat şi colegii din România, şi ONG-urile de media de la noi. Nu tot timpul lansarea de noi instituţii de presă înseamnă neapărat pluralism de opinii. Din contra, acest fenomen poate conduce la concentrarea unor structuri de presă în mâna cuiva şi atunci acest pluralism e unul artificial, doar pe hârtie. Practic, eşti sub presiunea concurenţei şi te interesează să dai primul ştirea -şi nu-ţi mai pui întrebarea ce fel de ştire pui pe post… Noi am avut câteva situaţii în redacţie, mai ales când era vorba de ştiri cu elemente criminale sau cu o tentă senzaţională. Poziţia noastră a fost: dincolo de aspectul senzaţional al ştirii, ce impact va avea asupra oamenilor? Modul în care este făcută ştirea, neavând toate sursele sau neinvestigând până la capăt subiectul, îl va ajuta pe om să înţeleagă sau, dimpotrivă, îi va crea şi mai multă confuzie? Şi au fost câteva situaţii în care n-am pus ştirea pe post, chiar dacă eram conştienţi că posturile private o vor da.
– De când ai venit în post nu ai avut plecări cu scandal, acuzări de cenzură?
– Nu. Au plecat doar două persoane, din proprie iniţiativă – prezentatorul de limbă rusă Mihail Lupaşco şi predecesoarea mea, Violeta Iepureanu. Am mai avut câteva plecări pe partea tehnică. Eram conştientă că reformarea este o chestie complicată. Nu m-am aşteptat însă că va fi chiar atât de complicată… Am crezut că mai multă lume îşi doreşte această reformă, dar se vede că sunt şi multe persoane care se simt ameninţate de schimbări. Am mers pe ideea că toată lumea e lăsată să facă ştiri corecte, să muncească de o manieră corectă. Mergem pe calea de instruire. Am avut deja o instruire cu „Deutsche Welle”, urmează să creăm un departament de instruire, în parteneriat cu organizaţii locale şi internaționale, şi să instruim reporterii, cameramanii, monteurii, toată lumea să treacă prin training. Încercăm să obţinem finanţare, deja o parte o avem confirmată. Deci, şanse sunt create pentru toţi cei care vor să înveţe să facă ştiri calitative, corecte şi obiective.
– Cum ai găsit Televiziunea atunci când i-ai păşit pragul?
– Primul lucru pe care îl simţi aici este mirosul specific. Vine de la două etaje de pereţi căptuşiţi cu lemn, vechi de zeci de ani… Camera de ştiri este dotată la modul minim, cu 12 computere procurate acum câţiva ani. Sălile de montare sunt într-o stare critică, dar şi personalul e la limită. Problema cea mai mare însă e că toate investiţiile din ultimii ani s-au făcut aleatoriu, fără vreo strategie anume. Pe unele porţiuni s-a mers cu digitalizarea, altele au rămas pe analog. Avem trei formate diferite care filmează: pe DVCam, pe discuri şi pe casete. După care trebuie să trecem prin tot felul de convertiri anevoioase. Am avut mai multe cazuri când a picat serverul cu jumătate de oră înainte de „Mesager”, iar informaţia pe care am captat-o a dispărut şi a trebuit să facem totul din nou. Nu mai vorbesc de camere ce şi-au depăşit şi uzul moral, nu numai cel tehnic. Avem în vedere un proiect de lungă durată de retehnologizare şi remodernizare, de ordinul a câteva sute de mii de dolari. Suntem în negocieri cu câţiva donatori externi. Acest proiect ar include absolut totul, de la arhivare, servere, camere, computere etc. Şi eu, şi Angela Sârbu, directoarea televiziunii, am lucrat anterior cu mai mulţi donatori şi încercăm cât de mult putem să punem în valoare experienţa şi relaţiile pe care le avem.
– Aşa stând lucrurile, în ce măsură astăzi „Moldova 1” poate rezista concurenţei cu posturile private care există pe piaţă?
– „Moldova 1” este un post public şi nu are neapărat ambiţia să se încadreze în concurenţa care există între posturile private. Profilul nostru e foarte diferit. Sigur că toată lumea îşi doreşte să fie „numărul 1”, dar pentru noi acum este prioritar să revenim la normal. Dacă posturile private îşi pot decide politică editorială aşa cum vor, noi suntem în serviciul cetăţeanului, trebuie să avem în ştiri o abordare cât mai complexă – să fie prezente cât mai multe segmente din viaţa oamenilor, să avem reprezentare teritorială, dar şi a grupurilor vulnerabile şi celor etnice. Noi avem o misiune socială de care posturile private pot să se dezică. Deci, nu mă preocup de concurenţă, ci de calitatea ştirilor. Sunt convinsă că atunci când voi avea ştiri făcute bine, vom avea şi un rating bun. Deja două sondaje de opinie, realizate în luna mai – la trei luni de la schimbarea conducerii Companiei publice -, arată o percepţie pozitivă a oamenilor faţă de modificările făcute aici. Eu simt că ziua mea n-a trecut fără de rost atunci când mă întâlnesc cu un om şi îmi spune că a început să se uite la „Mesager”. Testul cel mai important va fi modul în care ne vom descurca în alegeri, modul în care vom reuşi să asigurăm echilibru, să demonstrăm că avem discernământ şi că nu ne lăsăm manipulaţi de unii sau de alţii din politicieni.
– În ce relaţii sunteţi acum cu politicienii, cu Puterea?
– Sunt în relaţii profesioniste cu toţi cei care interacţionează cu instituţia publică a audiovizualului.
– Prin târg se vorbeşte că cea mai mare trecere aici o are premierul Vlad Filat…
– Dacă o să vorbiţi cu PLDM-iştii, ei o să vă spună că suntem ori cu PL, ori cu PD, ori cu AMN, ori chiar cu PCRM. Vorba târgului mă interesează mai puţin, mă interesează să ştiu că ceea ce fac corespunde rigorilor unui jurnalism de calitate.
– Există şi critici care spun că materialele voastre au deficienţe la nivel de redactare de limbă.
– Modul de a scrie e ca şi mentalitatea – se schimbă foarte greu. Sunt conştientă de această problemă. De aceea, am stabilit sarcini de editor unui membru al echipei, care triază acest limbaj de lemn, pentru că în organigrama pe care am moştenit-o nu există un post de editor. Am elaborat şi un ghid – un fel de „dicţionar de limbaj de lemn-limbă română corectă” care să nu supere urechea telespectatorului…
– Câţi oameni lucrează la ştiri? Şi care este, în medie, salariul lor?
– Salariul e format din normative şi onorarii. Nu e tocmai cel mai ideal sistem, pentru că nu încurajează performanţa, ci pune accentul pe cantitate. În prezent, se lucrează pentru modificarea sistemului de salarizare şi apropierea acestuia de sistemele din instituţiile media internaţionale. Tot Departamentul are 66 de persoane – aici intră şi regia, şi emisia, şi cameramanii, şi corespondenţii din teritoriu. Reporteri sunt 24. Cantitativ e una, calitativ e alta. Eu aş putea să mă descurc cu 15 reporteri buni, la fel cum mă descurc cu 25 de reporteri, dintre care unii nu sunt atât de buni. Când am venit, la Ştiri nu exista acea şedinţă de sumar de dimineaţă, nu exista o repartizare pe domenii. Dacă se rata o ştire nu era nimeni responsabil. Acum încerc să introduc nişte principii de organizare internă. Am instituit premii pentru ştiri sociale care erau aproape lipsă. Am făcut şi o regulă internă – începem „Mesagerul” cu o ştire socială, pentru a-l atrage pe om. Oamenii trebuie să devină eroii ştirilor noastre. Uneori trebuie să apelez şi la dispoziţii pe care le scriu pe tablă, dar cu sancţiuni şi avertizări nu poţi schimba nimic. Trebuie să-i faci pe oameni să fie parte, să-şi dorească această reformă şi asta e cel mai greu.
– Noi îţi dorim să reuşeşti!
