Limba română şi subterfugiile Comratului

Nu voi căuta să identific toată suita de probleme acumulate şi nesoluţionate, întrucât acest lucru nu ţine de competenţa mea, ci voi stărui, în cele ce urmează, doar asupra unor aspecte referitoare la politica lingvistică a R. Moldova. În primul rând, constatăm lipsa unui program de stat de politică lingvistică şi a unui program oficial de însuşire a limbii române de persoanele de altă etnie decât cea română. Programele respective ar putea fi elaborate de specialiştii în domeniu – lingvişti, jurişti, funcţionari publici, oameni de ştiinţă, de cultură, de afaceri etc. În această acţiune, cel mai important este excluderea imixtiunii forţelor politice în procesul de elaborare a acestor programe, deoarece principalul factor care a contribuit la temporizarea redactării lor au fost partidele politice, care, în funcţie de interesele lor electorale, promit alegătorilor că vor face tot posibilul ca limbii ruse să i se atribuie statutul de limbă oficială. Tocmai din aceste considerente, alolingvii nu-şi manifestă interesul pentru însuşirea limbii române, considerând ca fiind suficientă doar cunoaşterea limbii ruse. Din aceste motive, am convingerea că principalul factor care poate contribui la însuşirea limbii române de către alolingvi este motivaţia lor socială, economică şi culturală: în situaţia în care orice alolingv ar deveni conştient de faptul că prosperarea lui socială, politică, profesională, ierarhică, în fine, este imposibilă fără cunoaşterea limbii române, acesta va depune toate eforturile pentru însuşirea limbii respective. Numai în felul acesta alolingvii pot să se integreze în societatea noastră, căci, se ştie, interesul poartă fesul!

Evident, legislaţia lingvistică de la 1989 este depăşită de timp şi nu corespunde noului statut al R. Moldova după obţinerea Independenţei (fie şi formale încă) la 27 august 1991. Elaborarea unei noi legislaţii lingvistice este un imperativ „bătrân” ca şi independenţa noastră, din care cauză amânarea elaborării unei politici lingvistice moderne în conformitate cu adevărul ştiinţific şi cu legislaţia europeană în vigoare nu este decât un nou, dar important, pumn de ţărână pus pe existenţa vegetativă a statului nostru. Prin urmare, este de datoria statului să iniţieze în cel mai apropiat timp elaborarea unei politici lingvistice ştiinţifice corespunzătoare statutului de care beneficiază. De altfel, programul ar urma să prevadă studierea limbii române încă din grădiniţă, ca în clasele primare unele discipline să fie studiate în limba minorităţii respective (dar nu în limba rusă, cum se procedează în şcolile găgăuze), iar alte discipline – în limba română, ca treptat toate obiectele să fie predate în română, ceea ce va asigura integrarea minoritarilor în viaţa socială şi politică a R. Moldova.

Tot în acest context este momentul să amintim încă un factor care complică soluţionarea pozitivă a problemelor lingvistice şi naţionale din R. Moldova: excluderea imixtiunii politicului din activitatea ştiinţifică. Cu alte cuvinte, problemele referitoare la limba, literatura, arta, cultura noastră în genere necesită să fie eliminate din competenţa organelor politico-administrative şi transmise Academiei de Ştiinţe, aceasta devenind astfel unicul factor legiuitor în domeniile respective, aşa cum se procedează în mai multe state europene (şi nu numai). În felul acesta, ar putea fi exclusă ingerinţa forţelor politice mai ales în domeniul ştiinţelor socioumane, în care se dau cunoscători toţi chemaţii, dar mai ales nechemaţii, căci încă V. Lenin, idolul comuniştilor „noştri”, susţinea că, în situaţia în care teoremele matematice ar veni în contradicţie cu interesele unui partid, acestea ar fi declarate nule, eronate şi incorecte.

Am aşternut pe hârtie toate aceste gânduri ca urmare a discuţiilor provocate de conducerea de la Comrat în legătură cu examenele de bacalaureat la limba română. Mai întâi, să ne clarificăm: este cu mult mai mare numărul de elevi care nu au promovat examenul la matematică, însă nimănui nu i-a venit în cap ideea că disciplina respectivă nu este numită în conformitate cu o anume legislaţie. Pretenţiile Comratului, cum că motivul „picării” examenului de limba română ar fi lipsa de concordanţă dintre denumirea disciplinei şcolare şi prevederile articolului 13 din Constituţie, par a fi mai curând un subterfugiu de a nu învăţa limba română, decât o cauză reală, căci în situaţia în care disciplina respectivă s-ar numi „limba moldovenească” elevii respectivi oricum nu ar promova examenul respectiv.

Prin acţiunea lor, autorităţile de la Comrat au atenţionat Chişinăul asupra inconsecvenţei politicii sale sau chiar asupra lipsei totale a unei politici lingvistice şi naţionale ştiinţifice, raţionale şi consecvente, lipsite de conjuncturism politic şi mai ales electoral, şi asupra incompetenţei şi inabilităţii politice a Chişinăului. Mai mult, Găgăuzia urmează să fie transformată din coloana a cincea a Tiraspolului şi a Moscovei în coparticipant activ şi devotat în procesul de edificare şi consolidare a statului R. Moldova, în această ordine de idei fiind necesare, desigur, nu numai o politică lingvistică şi naţională ştiinţifică bazată pe interesele fundamentale ale statului nostru, ci şi alocaţii bugetare suplimentare (inclusiv pentru studierea limbii române). Realizând aceste deziderate, vom putea exclama, în fine, aidoma preşedintelui SUA Abraham Lincoln: mi-am distrus toţi duşmanii, făcându-mi-i prieteni.

Vasile Bahnaru, 
doctor hab. în filologie,
director al Institutului de Filologie al AŞM