Lucășeuca, un sat care încearcă să se schimbe

Avea două torbe: una plină cu grăunțe de porumb, iar alta cu roșii și varză. Înainte să o pornească cătinel pe drum la deal, aproape de pădure, unde își are casa, stă să prindă la puteri. La cei 61 de ani ai săi are în spate trei operații și ani buni lucrați în fostul colhoz „Gloria”. Înainte de a se pensiona, a mai făcut curățenie la școală. Acum se ocupă de gospodărie, se mai ține cu un nepoțel și nu uită să gătească o pasăre pentru bărbatul ei ce lucrează la pădure. Când o întreb de pensie face: „Eeeei, e de râsul găinilor. Parlamentarii în schimb primesc suplimente și pentru concediu, și de Paște, și de Crăciun”, spune Maria, după care se salută cu un trecător și adaugă râzând: „Iaca îs la întâlnire, șinule”. Femeia a zărit deja o vecină cu vreo doi copilași care s-a oferit să o ajute să ducă torbele până acasă. „Eu când văd pe televizor ce se întâmplă în Ucraina mă strânge în spinare. Eu îs bătrână, dar am gineri, cum să meargă ei la război? Și încă e vreme de pace. Cum a fost în Pridnestrovie (Transnistria), iată așa nebuneală se întâmplă și acolo”, încheie bătrâna.

Numărul copiilor crește

Pe drumul spre Călărași de la podul denivelat de la Orhei vine întâi Seliște, apoi Lucășeuca. Două sate parcă nedespărțite, care se văd din oraș dacă te urci pe un deal mai răsărit. Casele sunt topite în verdeață, unele sunt acoperite cu oale, iar pe alocuri se ridică construcții noi, proaspăt clădite. Totuși, adevărate comori arhitecturale sunt căsuțele albastre cu prispă și coloane din lemn tradiționale. Câteva par abandonate și doar porumbul verde și frumos din fața lor arată că mai trece cineva pe aici. În general, într-o zi de muncă satul pare pustiu, mai ales că acum e sezonul prășitului.

Lucășeuca a fost cunoscut drept un sat de răzeși. Deși oamenii spun că tineretul a plecat și au rămas doar cei care s-au săturat de străinătate, satul nu pare să-și dea duhul. La grădiniță au fost înscriși 48 de copii. Educatoarea Lenuța spune că din 2011 numărul lor a început să crească. Doar în 2014, la grădiniță au venit 15 copii. E adevărat, o bună parte din părinții lor lucrează peste hotare și numai vreo cinci cupluri au serviciu la Orhei sau Chișinău. „Suntem un colectiv unit. Am amenajat singuri terenul de joacă pentru copii, mai avem nevoie de niște mobilier, că sunt mulți copii. Absolventele de colegiu nu vin să lucreze la grădiniță. Cine va lucra pentru un salariu de 1600 de lei?”, se întreabă doamna Lenuța.

„Abia aștept să plec la Moscova”

În centrul satului mai mulți bărbați lucrau la amenajarea unui părculeț. „Facem să fie frumos. Desigur avem pădure, dar trebuie și în sat să fie aranjat, că era cam râs aici”, explică Tudor Grigore, unul din bărbații cu lopata. De profesie tractorist, a reușit să muncească la construcții la Moscova, dar a rămas dezamăgit pentru că nu i s-au plătit banii. Nici în Moldova nu i-a fost mai bine. „Iată am lucrat la abatorul de peste deal un an de zile și numai vreo două ori am văzut banii”, își amintește Grigore. La vârsta de 50 de ani are nostalgia vremurilor când avea un serviciu stabil. În ultimul timp, lucrează mai mult la pădure. Colegul său Mihai, în schimb, abia așteaptă să termine lucrările de construcție a părculețului ca să o șteargă la Moscova, pentru că toată familia și o bună parte din prieteni s-au stabilit acolo. „Eu sunt pentru Rusia. Dacă reușesc să obțin cetățenie rusă, nici nu mă uit în urmă”, spune bărbatul care crede că în viitor Republica Moldova va trebui să întoarcă banii pe care i-a primit de la Uniunea Europeană.

Părculețul se va afla aproape de Biserica „Sfânta Treime”. Alături, la terasa unui magazin, moș Mihai Botnari de 73 de ani soarbe dintr-o bere luată pe datorie. Ne permite să ne așezăm și explică: „Mă achit din pensie. Pentru că dacă știi că ai luat, trebuie să dai. Asta-i legitim!”.

Statistica:

Anul primei atestări documentare a satului Lucășeuca – 1422
Numărul locuitorilor – circa 1900
Distanța de la Orhei – 7,2 km
Prețul călătoriei cu microbuzul Orhei-Lucășeuca – 4 lei
Valoarea investițiilor efectuate de autoritățile locale în ultimii trei ani – 12 milioane de lei