Este vorba de circa 165 de copii neşcolarizaţi din toată ţara care, din varii motive, la 1 septembrie nu s-au întors pe băncile şcolii, ci muncesc cot la cot cu părinţii sau lucrează cu ziua la săteni. Abandonul şcolar se manifestă şi prin plecarea unor elevi peste hotare la muncă sau în alte scopuri, împreună cu părinţii. Pentru a-i găsi pe aceşti tineri, autorităţile implică inclusiv organele de drept.
Spre exemplu, la Călăraşi – raionul cu cei mai mulţi copii neşcolarizaţi – unicul motiv pentru care copiii lipsesc de la şcoală este faptul că sunt plecaţi cu părinţii să lucreze. Printre destinaţii figurează fie nordul ţării, unde se duc la munci agricole, fie Ucraina sau Rusia. „Referitor la copiii plecaţi din localitate, administraţiile şcolilor depun sesizări la Comisariatul raional de poliţie în care se indică locul probabil al aflării acestora. În baza acestei informaţii, poliţia verifică dacă ei merg la şcoală acolo unde se află”, a menţionat Elena Gonţa, şef adjunct al Direcţiei generale învăţământ, tineret şi sport Călăraşi. Conform Codului Familiei şi Legii Învăţământului, părinţii au obligaţia de a asigura şcolaritatea copilului până la vârsta de 16 ani, în caz contrar pot fi amendaţi sau chemaţi în judecată. „De multe ori, din cauza situaţiei materiale nici nu poţi să le aplici o amendă. Câteva cazuri de judecată au avut totuşi loc, la Răciula şi Hârjauca”, a remarcat Elena Gonţa. Potrivit ei, copii neşcolarizaţi se atestă la fiecare început de an şcolar, dar până la începutul lunii octombrie se reuşea reintegrarea în şcoli a tuturor elevilor. Excepţie a fost anul trecut, când doi elevi nu au mai revenit la studii, deoarece au rămas peste hotare.
În raionul Călăraşi, la începutul anului erau 28 de copii neşcolarizaţi. Trei dintre aceştia refuzau să frecventeze şcoala pentru că doreau să muncească. În prezent, jumătate dintre ei s-au întors pe băncile şcolilor.
Potrivit Marianei Goraş, şef adjunct al Direcţiei învăţământ preuniversitar din cadrul Ministerului Educaţiei (ME), cazuri de abandon şcolar se înregistrează pe tot teritoriul ţării. Iar ceea ce îi determină pe mulţi să renunţe la carte este situaţia materială precară. De regulă, copiii preferă să îşi ajute părinţii la muncile agricole sau să meargă cu oile şi vacile la păscut, numai ca să mai aducă ceva bani în familie. „Şi plecarea peste hotare este un motiv al neşcolarizării. Există situaţii în care nici nu avem confirmarea din partea părinţilor dacă fiul sau fiica lor învaţă în ţara unde se află”, a menţionat pentru TIMPUL Mariana Goraş. Cei rămaşi în Moldova sunt convinşi să meargă la şcoală prin intermediul asistenţilor sociali, membrilor administraţiei publice locale. „Din păcate, avem şi cazuri când părinţii îşi aduc copiii la şcoală, dar aceştia fug de la ore pentru a se distra. Astfel că ei preferă să-i trimită la lucru decât să umble de capul lor”, a explicat Mariana Goraş.
La începutul lunii curente erau neşcolarizaţi peste 160 de copii din toată republica. 30 dintre aceştia sunt copii din clasele primare, iar 135 – din clase gimnaziale. Cea mai acută situaţie se atestă în raioanele Călăraşi – 19 copii neşcolarizaţi, Floreşti – 17, mun. Chişinău – 17, Nisporeni – 16, Ialoveni – 12, Ştefan-Vodă – 11, Soroca – 9, Sângerei, Cantemir, Ocniţa şi Bălţi cu câte şapte copii neşcolarizaţi.
Ultimul recensământ arată că circa 30 de mii de cetăţeni moldoveni nu pot scrie, citi sau efectua calcule matematice, adică sunt analfabeţi. Aproape 1000 dintre aceştia sunt tineri cu vârsta mai mare de 18 ani, iar alţi 1000 sunt copii minori. Printre principalele cauze ale analfabetizării se numără sărăcia, abandonul şcolar şi discriminarea copiilor cu capacităţi reduse de a însuşi materia.
În lume, conform cifrelor Institutului de statistică al UNESCO, 793 milioane de adulţi sunt analfabeţi, în majoritate fete tinere şi femei.
