Majoritatea primăriilor nu își justifică existența: satele sunt goale – raioanele trebuiesc desființate

Republica Moldova a ajuns să fie administrată ca o clădire în ruină cu mai mulți paznici decât locatari.

Avem primării în sate fără școală, fără dispensar, fără farmacie. Fără tineri. Fără viitor. Dar cu primar, secretar, contabili și o clădire oficială care consumă bani publici. De ani de zile, se vorbește despre reforma administrativ-teritorială ca despre un obiectiv strategic. În realitate, e doar o vorbă în vânt, repetată electoral și abandonată imediat după.

Administrația locală din Republica Moldova costă mai mult decât poate duce statul, dar nimeni nu o mișcă din loc. Primăriile nu își justifică existența. Raioanele nici atât. Dar sunt păstrate artificial, ca să ofere locuri călduțe clientelei de partid și pârghii de influență în teritoriu.

În timp ce satele rămân fără oameni, birocrația locală se conservă ca un sistem de sine stătător, rupt de realitate.

„Sunt sate în care mai locuiesc sub 200 de oameni, majoritatea pensionari. Dar există primărie cu șofer, cu contabil, cu angajați care stau opt ore într-un birou și semnează acte fără sens”, spune un funcționar dintr-un raion din nordul țării.

Și nu sunt cazuri izolate.

Raioane de decor, funcții de partid

Cele 32 de raioane ale Republicii Moldova sunt structuri fără autoritate reală, dar care înghit milioane de lei anual din bugetul public. Sunt organizate după model sovietic, menținute în viață politic pentru că fiecare guvernare a avut nevoie de câte un „șef de raion” loial.

Adevărul e simplu: raioanele trebuiau desființate de cel puțin 15 ani. Sunt suprastructuri administrative parazite, care dublează funcții și blochează reformele locale.

Între timp, Comisia Europeană cere eficiență administrativă. Banca Mondială cere descentralizare reală. Dar Chișinăul mimează reforme pe hârtie, nu schimbă nimic în teritoriu. Pentru că acolo e rețeaua de putere: în sate, în raioane, în voturi controlate.

Reforma nu se face pentru că nu e în interesul celor care ar trebui s-o facă

O reformă administrativă serioasă ar însemna:

• comasarea localităților;
• reducerea numărului de primării;
• desființarea raioanelor;
• descentralizare fiscală reală și autonomie locală.

Toate acestea ar presupune curaj politic. Dar curajul nu există acolo unde interesul electoral primează. Iar sistemul actual e convenabil: oameni puțini, ușor de controlat, mulțumiți cu favoruri locale și constrânși de lipsa de alternative.

Moldova nu are nevoie de încă o strategie pe hârtie. Are nevoie de o decizie curajoasă, asumată politic, care să pună capăt risipirii banului public și să înceapă restructurarea unui stat care se sufocă sub propria birocrație.

Până atunci, țara rămâne împărțită în raioane fără rost, cu sate pustii și cu funcționari care păzesc hârtii în birouri goale.
Asta nu e administrație publică. E întreținere de decor.