– Dle Darie, nu vi se pare că mansardarea blocurilor este un proiect prea ambiţios pentru Chişinău?
– Trebuie să precizăm din start că, de fapt, mansardarea are drept scop renovarea fondului locativ din Chişinău. Totodată, nu putem aborda problema blocurilor doar prin prisma construcţiei de mansarde pentru că, dacă analizăm situaţia din punctul de vedere al expertizei tehnice, constatăm că circa zece la sută din blocuri ar putea fi acoperite cu un acoperiş locativ. Desigur, mansardarea este un proiect ambiţios, care însă nu poate fi realizat în felul în care acesta e abordat de către autorităţile municipale. Procesul nu este dirijat de primărie, nu există un regulament sau o lege foarte clară, în care să fie stipulată problema mansardării. Din punct de vedere juridic, noţiunea de mansardă e foarte vag explicată – există doar o broşură şi un ordin, ambele emise de Ministerul Construcţiilor, instituţie ce reglementează, într-un fel, activitatea de proiectare. Primarul nu a discutat însă niciodată cu şeful Inspecţiei de Stat în Construcţii, cu specialişti din primărie şi antreprenori dornici să investească în acest sector. Drept urmare, avem un haos total: inundaţii, nivelul şase, etaje suplimentare din beton, mansarde în două niveluri, companii care primesc contracte investiţionale fără concurs sau cereri de la Ministerul Construcţiilor de a demonta unele mansarde.
– Cum decurge în prezent construcţia mansardelor în capitală?
– Haotic. În cazul blocurilor gestionate de SEL-uri, agentul companiilor de construcţie vine pentru început să discute cu locatarii şi, printr-o metodă sau alta, obţine acordul lor pentru construcţia mansardelor, cu toate că nu e clar cum poţi da un acord la un proiect ce nu există încă… După asta, companiile obţin contracte investiţionale de la Direcţia Locativă; urmează proiectarea, obţinerea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construcţie. Însă antreprenorii sunt într-o competiţie inutilă, pentru că procesul nu e dirijat şi centralizat, iar din cauza corupţiei şi a incompetenţei conducerii municipale avem probleme foarte mari la obţinerea documentelor. Un exemplu concret e strada Pietrarilor, unde viceprimarul Grozavu a semnat autorizaţia de construcţie fără a avea acordul locatarilor. Până la urmă s-a produs un scandal imens, construcţia a fost stopată, iar investitorul a cerut de la primărie despăgubiri de peste 500 mii de euro.
– În ce mod locatarii pot să-şi exprime acordul sau dezacordul privind mansardarea blocului?
– În cadrul asociaţiilor de locatari se organizează adunarea generală, la care e necesar să participe majoritatea membrilor, iar opţiunea se exprimă prin votul acestora. În cazul caselor ce nu au proprietate, trebuie de găsit o formulă prin care locatarii de la toate etajele să se expună. Să nu uităm că în orice bloc va exista o persoană care nu va fi de acord cu această idee – fie şi pentru faptul că nu o înţelege. Deocamdată, întreprinderea municipală, ca formă de gestiune, nu oferă soluţii. Oamenii pot să refuze construcţia mansardelor din motivul că acestea ar cauza incomodităţi dar, în cazul unui proiect verificat şi supravegheat corespunzător din punct de vedere tehnic, este exclusă orice deviere de la normă.
– Care sunt paşii ce trebuie făcuţi pentru a schimba situaţia în acest sector?
– Pentru început, problema trebuie scoasă în discuţie publică la primărie şi în mass-media. Ar fi bine ca preturile să organizeze întâlniri cu locatarii, pentru a-i informa despre beneficiile sau riscurile mansardării. În general, trebuie să existe comunicare permanentă cu locatarii, pe tot parcursul construcţiei. Apoi, logic ar fi ca blocurile ce aparţin municipalităţii să fie sistematizate şi să se aleagă cele cinci-zece la sută din edificiile potrivite pentru construcţia mansardelor. După care, Primăria ar trebui să organizeze un concurs. Va câştiga acel proiect care se potriveşte pentru un anumit tip de bloc (de ex., cămin sau o casă din seria 102). Regulile de joc trebuie formulate clar: asociaţiile de locatari să poată alege prin concurs antreprenorul, iar blocurile municipale, pentru a evita riscul unor afaceri tenebroase, să organizeze un tender public, la care să poată participa toate cele 15 companii specializate în construcţia mansardelor. În aceste condiţii vor veni mulţi investitori, căci legislaţia e foarte favorabilă construcţiilor. De asemenea, trebuie de pus accentul pe acele blocuri care se află la intersecţia străzilor centrale şi care creează aspectul arhitectural al oraşului. În cazul blocurilor din zone cu mai multe probleme, cred că e necesar un program de parteneriat public, prin care aceste clădiri să fie renovate, să le reparăm acoperişurile, să le termoizolăm. Dar aici ne întoarcem la problema veche: acest proces nu este reglementat şi astăzi nimeni nu spune concret cât trebuie de investit într-un bloc de locuit.
– Ce documente trebuie elaborate?
– Înainte de toate, Consiliul municipal Chişinău trebuie să adopte un regulament în domeniu. Apoi, primarul trebuie să vină cu o iniţiativă legislativă, la Guvern sau Parlament, ca să fie adoptată o lege la nivel naţional, fiindcă noi avem probleme şi cu blocurile din Ialoveni, Hânceşti, Ungheni şi Bălţi. Autorităţile locale improvizează, deoarece nu există norme clare în acest domeniu. În cazul în care cineva vrea să construiască o mansardă în oraşul Ialoveni, bunăoară, el nu are nicio bază juridică pentru aceasta. Iar atunci când sectorul mansardelor nu e reglementat, este foarte simplu de a bănui că există corupţie în acest domeniu.
– Vă mulţumim pentru interviu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
