Mărturisire și credință

Iisus trece cu ucenicii pe lângă cel născut orb, stând și cerșind, iar ei Îl întreabă pe Iisus dacă acela plătește păcatele părinților lui. Pe modelul expresiei românești: „A făcut el ceva, că degeaba nu îl bate Dumnezeu!". Și Iisus le spune că nici el nu a păcătuit, nici părinții lui, ci acesta s-a născut orb spre slava lui Dumnezeu. Lucru greu de înțeles. Cum anume se slăvește Dumnezeu printr-un orb? Aș putea adăuga: așa cum S-a slăvit prin părintele Teofil Părăian.

Mai departe aflăm că Iisus „a scuipat jos și a făcut tină din scuipat, și a uns cu tină ochii orbului", apoi l-a trimis la scăldătoarea Siloamului să se spele pe ochi, redându-i vederea. Înainte de a trece mai departe trebuie să luăm aminte că aici Iisus se folosește de materia din jur (tina) pentru a săvârși o minune. Notă pentru cei care nu înțeleg partea văzută a bisericii și a tainelor ei.

Oamenii îl iau pe fostul orb și îl duc înaintea fariseilor care îl întreabă cine i-a deschis ochii. El Îl mărturisește pe Iisus, fără să se teamă de farisei. Ba mai mult, le întoarce vorba cu îndrăzneală când aceștia îi spun că Iisus e un păcătos, iar că ei, fariseii, nu se încred decât în Moise. Acum gândiți-vă că fariseii aveau mare putere. Mulți se temeau de ei. Însă acest mărturisitor le răspunde: „Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu știți de unde este și El mi-a deschis ochii. Și noi știm că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoși; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu și face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea să facă nimic".

Iar acest răspuns este rostit după ce fariseii îi chemaseră deja acolo pe părinții orbului ca să spună dacă acela era cu adevărat fiul lor ce se născuse orb. Părinții au recunoscut că e fiul lor și că s-a născut orb, dar când i-au întrebat cum de a devenit văzător, ei au spus să îl întrebe direct pe el de vreme ce e matur. Iar evanghelistul scrie apoi că părinții se temeau de farisei.

Vedem deci că devreme ce părinții nu vor să mărturisească pentru copilul lor în fața fariseilor de teamă, cel născut orb stă cu îndrăzneală și le răspunde. Fiind întrebat nu o dată, ci de două ori. După care fariseii s-au înfuriat, l-au numit păcătos și l-au dat afară din sinagogă. Ni se spune mai departe: „Și a auzit Iisus că l-au dat afară. Și, găsindu-l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns și a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? Și a zis Iisus: L-ai și văzut! Și Cel ce vorbește cu tine Acela este. Iar el a zis: Cred, Doamne. Și s-a închinat Lui."

Aici nu mai pot adăuga eu nimic. Vorbim de un om care L-a mărturisit deplin pe Iisus Hristos, care nu s-a temut să recunoască ajutorul primit de la Dumnezeu. Un om al cărui urcuș duhovnicesc s-a făcut într-o zi. Și îmi dau seama că acest orb va fi mărturie împotriva noastră la judecată. Fiindcă nu s-a temut pentru viața lui și L-a mărturisit pe Iisus, înainte să Îl vadă răstignit și înviat.

Orbul din naștere a dat slavă lui Dumnezeu, cum spunea Iisus înainte să îl vindece, prin smerenie, mărturisire și credință. Smerenie fiindcă a făcut toate cum i s-au poruncit, mărturisire fiindcă a spus toate cum s-au întâmplat și nu s-a sfiit să le spună fariseilor că un om păcătos, dacă așa ar fi fost Iisus, n-ar fi putut să îl vindece, și credință pentru că atunci când Iisus i-a spus că e Fiul lui Dumnezeu, el și-a mărturisit credința și i S-a închinat.

Noi, când suntem bolnavi – nu ne gândim că poate e pentru slava lui Dumnezeu sau pentru mântuirea noastră. Când suntem sănătoși, sau naștem un prunc sănătos, nu ne gândim ce mare minune e aceasta și ce șansă are omul care s-a născut sănătos. Când cineva ne spune: ești un om frumos sau deștept sau puternic, ne îngâmfăm, dar nu ne gândim că Dumnezeu ne-a dat toate astea. Nu ne gândim că fiecare seară în care punem capul pe perină și fiecare zi în care deschidem ochii sunt darurile lui Dumnezeu. Uitați-vă în jur: cu siguranță, oricât de greu ne-ar fi, ar exista un lucru care ne-ar putea face viața și mai grea. Dar noi nu mulțumim și nu mărturisim ca orbul din naștere. Noi nu spunem: toate aceste binefaceri vin de la Dumnezeu. Și noi nu suntem un orb la marginea drumului, ci suntem creștini. Dar nu mărturisim înaintea lumii binefacerile lui Dumnezeu.

Lumea de azi e așa de departe de Dumnezeu, încât ne temem să recunoaștem înaintea tuturor credința noastră. Ca și cum orbul din naștere ar fi spus: nu știu ce s-a întâmplat, dar acum văd; și nu știu cine e cel care mi-a deschis ochii. În zilele noastre mulți spun: religia e pentru mase, pentru cei slabi. Dar eu văd în orbul din naștere un om puternic. Să nu ne rușinăm de Dumnezeu. Să mărturisim credința noastră, iar atunci când oamenii ne vor scoate dintre ei ca pe orb din sinagogă, să știm că afară e Iisus Hristos care ne va căuta.