Am vizitat maternitatea din cadrul Institutului Mamei şi Copilului din Chișinău, la sfârșitul ultimei zile de iarnă, atunci când natura prevestea deja venirea primăverii. Pe măsură ce ne apropiam de instituție observam din ce în ce mai mulți oameni cu flori, baloane și jucării, în ai căror ochi și chip puteai citi cu ușurință fericirea. Semn că acolo unde începe o nouă viață, sentimentele pozitive sunt în capul mesei.

„Mamă, tată vi-l prezint pe fiul nostru!”

La intrarea în instituție, doi proaspeți bunici își așteptau cu nerăbdare nepotul, de emoții bărbatul nu-și găsea locul lângă mașina parcată în apropiere și flutura câteva baloane și un buchet de flori. De odată ușa se deschide, iar din clădire ies o tânără mămică, alături de soțul ei, care ținea în brațe noul membru al familiei. Bunica emoționată se repede către puiul de om, iar bunelul se grăbește să deschidă ușa mașinii, în timp ce tânărul tătic spune cu mândrie în glas: „Mamă, tată vi-l prezint pe fiul nostru!” Membrii familiei par de-a dreptul emoționați, apoi jenați de privirile curioase ale trecătorilor, își șterg lacrimile, se retrag în mașină și pornesc fericiți către o nouă viață.
Momentul ne-a înduioșat și pe noi, așa că ne-am grăbit să aflăm ce se ascunde în spatele acelor uși imense, pe unde oamenii ies împliniți. În interior, un loc de joacă prevestea că aici micii vizitatori sunt mereu bineveniți, doamna de la recepție ne-a salutat amabil, iar noi ne-am continuat drumul pe coridorul lung, care deocamdată nu transmitea nicio emoție.

„Avem peste 130 de nașteri pe săptămână”

Am urcat câteva trepte până la etajul doi, ne-am strecurat printr-un hol întunecos și apoi am sunat la o ușă. În scurt timp, aceasta s-a deschis și am fost primiți înăuntru. De cealaltă parte, se afla un coridor luminos și primitor, pe care erau amplasate sălile de naștere și câteva saloane în care mămicile se retrăgeau înainte sau după venirea pe lume a bebelușilor.
„Avem peste 130 de nașteri pe săptămână. Și asta nu poate decât să ne bucure! Este mult, comparativ cu alte maternități din Republica Moldova, mai ales cele din unele raioane, unde săptămânal se nasc câte 20-30 de copii”, cu aceste cuvinte ne-a întâmpinat Iurie Carauș, şeful Centrului Perinatal din cadrul Institutului Mamei şi Copilului.

După ce ne-a echipat corespunzător și s-a asigurat care sunt intențiile noastre, specialistul ne-a anunțat că în acele momente fără ca măcar să bănuim, asistam la un moment memorabil. „Chiar în aceste clipe, avem trei nașteri, iar alte două mămici și-au strâns deja copiii în brațe”, ne-a spus medicul cu bucurie, în timp ce s-a retras, lăsându-ne să explorăm locul unde viața unui pui de om prinde contur.

„În comparație cu durerile de acum, ce am simțit în nouă luni a fost floare la ureche”

Într-unul din saloane, am cunoscut-o pe Alexandra, o tânără mămică care aștepta cu nerăbdare venirea pe lume a primului său copil. Bebelușul urma să apară în cel mult câteva ore. Deși durerile deveneau din ce în ce mai puternice, mama își păstra buna dispoziție și era încrezătoare, chiar dacă nu-și găsea locul, iar salonul devenise parcă neîncăpător pentru ea.

Alexandra, ne-a spus că decizia de a deveni mamă a venit spontan și că nu a planificat nimic.„Am urmat cursul firesc al vieții, am făcut o facultate, apoi m-am angajat la serviciu, mi-am construit o carieră. Între timp am găsit omul potrivit și m-am căsătorit, iar la un an după căsătorie, iată că în scurt timp ne vom ține minunea în brațe”, recunoaște femeia în vârstă de 32 de ani.

Tânăra mămică are mari emoții și s-a bucurat enorm atunci când a aflat că poartă sub inimă o fetiță, chiar dacă pentru ea nu a contat niciodată, în mod special, sexul copilului. „Ne-au spus că va fi fetiță, rămâne deja să ne convingem când o vom strânge în brațe. Abia aștept! Deși, nu am avut niciodată preferințe, băiețel sau fetiță, ne dorim doar să fie sănătos. Sarcina a fost una ușoară, am avut susținerea soțului în toate, iar în comparație cu durerile pe care le am acum, ce am simțit în cele nouă luni a fost floare la ureche”, conchide Alexandra emoționată.

„De azi, voi fi nu doar un soț iubitor, dar și un tată protector”

Femeia este supravegheată nu doar de medici, dar și de soț care nu o scapă din priviri și are grijă de ea. Serghei se află în același salon, are palmele transpirate și cutreieră încăperea în lung și în lat de emoții, privind neputincios cum soția sa îndură durerile. Bărbatul va asista la venirea pe lume a fiicei sale și spune că participăm la un eveniment important din viața lui, pentru că astăzi va deveni un tată responsabil. „Am suficient curaj, încât să asist și la naștere, abia aștept să-mi strâng fetița în brațe. Iar primul lucru pe care îl vom face împreună va fi să mâncăm. De anul acesta ziua de 8 martie va căpăta o cu totul altă semnificație pentru mine, pentru că deja voi avea două fete în casă. De azi, voi fi nu doar un soț iubitor, dar și un tată protector. M-am bucurat când mi s-a spus că va fi fetiță, la fel cum m-aș fi bucurat dacă ar fi fost băiat. Niciodată nu mi-am făcut probleme cu referire la sexul copilului, îmi doresc doar să fie sănătos și să crească om bun”, a recunoscut bărbatul de 36 de ani.

Între timp, cât am fost prinși în discuția cu viitorii părinți, la câțiva metri distanță, în sala de nașteri, a văzut lumina zilei Daniel. Un băiețel perfect sănătos, care are 3 480 de grame și 54 de centimetri. Când am intrat în salon, am surprins puiul de om pitulat la pieptul mamei sale, explorând încet, dar singur fiecare centimetru de piele.

„Am născut acum 20 de minute, încă nimeni din familie nu știe”

Mariana, mama lui Daniel, are 36 de ani și este la a doua naștere, cu toate acestea emoțiile au copleșit-o, iar pe chipul ei se putea citi deopotrivă, și fericirea, și oboseala. „Este greu să explici în cuvinte ce simți atunci când îți vezi pentru prima oară puiul. Un amalgam de sentimente îți cuprinde toată ființa și nu mai contează durerea pe care ai simțit-o odinioară. Atunci când îl așezi la piept, după ce te asiguri că e sănătos, simți că ai în brațe toată bucuria și mândria din lume”, spune mama emoționată.

Femeia este originară dintr-un sat din raionul Comrat, dar pentru că nu a avut o sarcină ușoară, ultima lună a petrecut-o la Institutul Mamei și Copilului sub atenta supraveghere a medicilor. Așa că nu a reușit încă să anunțe membrii familiei vestea că își ține deja băiețelul în brațe. „Am 20 de minute de când am fost transferată în salon și încă nimeni din familie nu știe că am născut. Îmi este dor de cei de acasă, în ultima lună i-am văzut doar o singură dată. Mai am un băiețel de patru ani, pe nume Artiom, care la început era gelos, îmi tot repeta că nu are nevoie de nimeni, apoi a realizat că va fi frate mai mare și-l așteaptă cu nerăbdare pe cel mic. Noi ne mai dorim mult și o fetiță, dar în zilele noastre este foarte greu din punct de vedere financiar să crești 3-4 copii,” recunoaște femeia.

„Trăiesc emoții noi și frumoase pe care nu le pot exprima prin cuvinte”

După ce am descoperit locul de unde în fiecare clipă un nou destin se face auzit în lume, iar femeile se transformă frumos în mame, am mai urcat un etaj. În secția unde maternitatea prinde noi forme, am cunoscut alte proaspete mămici care au reușit deja să-și petreacă noaptea alături de bebelușii lor.

Nici nu am reușit bine să ajungem că am și auzit câteva voci de bebeluși isteți. Așa că traversând un alt coridor luminos și spațios, am intrat într-un salon de unde se auzea cel mai puternic și dulce glas de copil. La ușa acelei odăi erau mai multe flori, iar în interior o tânără mămică își legăna fetița care de cum ne-a văzut, a tăcut și parcă încerca să ne studieze.

Mariana are 24 de ani, este dintr-o localitate din raionul Basarabeasca și acum o zi a adus pe lume primul său copil. Minunea de 2620 grame va purta numele de Amelia și le va bucura zilele părinților săi. Tânăra mămică radiază de fericire și spune că nu a simțit povara nașterii, de aceea își mai dorește și alți copii. „Ieri, în ziua în care fiica mea a venit pe lume, era soare și am avut impresia că în suflet mi-a răsărit un ghiocel. Trăiesc emoții noi și frumoase pe care nu le pot exprima prin cuvinte. Amelia nu a fost un copil planificat și a apărut în viața noastră atunci când a decis Dumnezeu. Am avut o naștere fără complicații care a durat în jur de patru ore. Soțul a asistat la naștere și chiar dacă ne-am dorit băiețel, din momentul în care am văzut-o, bucuria noastră nu are margini. Sărbătoarea de opt martie începând cu acest an va avea altă semnificație pentru mine, deoarece din clipa în care am devenit mamă, consider că sunt o femeie completă”, spune tânăra mamă care e toată un zâmbet.

„Soțul a fost primul care a văzut-o și a ținut-o în brațe”

În salonul de alături, o altă mamă își admira comoara, care stătea comod în pătuț. Mare ne-a fost mirarea să aflăm că și micuța care ne făcea ochi dulci va purta numele de Amelia ca și vecina, care s-a născut în aceeași zi.
Victoria este o tânără mămică de 23 de ani, pentru care prima naștere a fost un adevărat test de răbdare, dar cu toate acestea femeia este în culmea fericirii și vorbește ca o adevărată cunoscătoare despre sentimentele materne. „Instinctul de mamă apare chiar în sala de naștere, totuși ai nevoie de puțin timp pentru a realiza toate emoțiile care te copleșesc dintr-odată. Apoi apare instinctul de protecție și de atunci vrei ca pruncul tău să fie fericit și liniștit. Nașterea a durat 14 ore și într-un final medicii s-au decis să efectueze operația de cezariană, pentru că nu mai putea rezista. Fetița cântărește 2980 grame și are 48 cm. Soțul și-a dorit ca primul copil să fie băiat, dar a primit cu bucurie și vestea că va fi tată de fată. „El a fost tot timpul alături de mine, doar în timpul operației nu i s-a permis. După naștere, eu am fost în reanimare, iar el a stat cu fetița. A fost primul care a văzut-o și a ținut-o în brațe și este foarte fericit”, concretizează Viorica.

„Am devenit de două ori bunică, într-o singură zi”

Cât timp am discutat cu Viorica, Amelia a început să se agite, semn că a venit ora mesei, așa că ne-am retras, oferindu-le intimitatea de care aveau nevoie. La ieșirea din salon, am cunoscut-o pe Maria, mama Vioricăi, care, mai bine de 24 de ore, purta în suflet o bucurie dublă și făcea naveta între două saloane din maternitate. „Într-o singură zi am devenit de două ori bunică. Fiica și nora mea au născut ieri, la doar câteva ore diferență, două fetițe sănătoase. E o bucurie și o mândrie imensă. Cu atât mai mult că fetițele au fost niște copile așteptate și dorite atât de părinți, cât și de bunici”, a explicat proaspăta bunică.

Am părăsit maternitatea din cadrul Institutului Mamei şi Copilului din Chișinău, convinși că atâta timp cât se mai nasc copii, țara noastră are viitor.

Potrivit Biroului Național de Statistică în anul 2015, în Republica Moldova s-au născut 38 de mii 610 de copii, cu zece bebeluși mai puțin decât în 2014, și cu 739 mai mult decât în 2013.