Opinii și Editoriale

Mesele întinse și virtutea

Uneori sunt mese de sărbătoare cu familia, alteori cu prietenii, și chiar dacă exagerăm cu mâncatul sau băutul, ni se pare că nu facem vreun rău sărbătorind cu apropiații noștri. Uneori chiar se întâmplă ca la aceste mese prietenești sau de sărbătoare să vorbim despre cele sfinte, despre credință, să învățăm unii de la alții.

Și evitând cu grijă primul verset al Psalmilor: „Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor nu a stat și pe scaunul hulitorilor n-a șezut” ne îndreptăm cu conștiința adormită spre Evanghelii. Nu ce spune că psalmul e important, dar ce face Iisus. Cum altfel, de vreme ce avem abilitatea de a găsi justificări pentru toate neputințele noastre.
Cum spuneam, ne încurajăm spunând: „Oare nu a stat Iisus la masă cu vameșii și păcătoșii?” A stat! Și în acest fel ne scuzăm. „Oare nu a băut Iisus vin cu ucenicii?” A băut! Și iarăși ne facem curaj spre propriile slăbiciuni. Dar zilele trecute am ascultat (pe internet) predica unui profesor de-al meu, care a spus un lucru absolut cutremurător: „Iisus se așeza la masă cu păcătoșii știind că ei se vor schimba. Dacă ei ar fi rămas neschimbați în păcatele lor, Iisus ar fi devenit părtaș”.

E cutremurătoare această evidență. Înfricoșătoare și plină de judecată la adresa noastră. Fiindcă într-adevăr păcătoșii cu care cina Iisus, Domnul nostru, se pocăiau, își schimbau viața. Iar noi, cu toate scuzele noastre palide, cu toată credința fluturată ca un steag de paie în calea focului, nu putem spune același lucru: de la mesele la care mâncăm și bem, cei falși și mincinoși se ridică neschimbați. Păcatul lor rămâne, iar noi devenim părtași, transformându-ne în nefericiții bărbați care au umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor au stat și pe scaunul hulitorilor au șezut.

Se apropie Nașterea Domnului. Mesele se vor întinde. Să fim atenți la care ne așezăm. Să nu lăsăm Crăciunul să se transforme în pricină de păcat și de sminteală. Suntem slabi, nu trăim ca sfinții, dar cel puțin să nu ne mai scuzăm. Să ne recunoaștem patimile, să ne spovedim cu speranța îndreptării.
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *