Mihai Eminescu a colaborat însă de-a lungul vieții cu mai multe ziare și a tratat cu mult discernământ problemele României din vremea lui. Inaugurăm un ciclu de texte prin care aducem la cunoștință cititorilor activitatea sa de jurnalist. Articolele selectate au fost publicate pe paginile ziarului Timpul din București în perioada octombrie 1877-iunie 1889.
***
Rareori au stat în față în vreo țară partide atât de extreme ca acelea din camera franceză. Alături cu elementele istorice, cu nume care se citează de câte ori se citează istoria Franței chiar, cu oamenii care reprezintă trecutul plin de glorie și de avuție al acestei mari nații, vedem numiri care nu înseamnă nimic și pe care o egalitate rău înțeleasă i-a adus să hotărască soarta averilor, a păcii, a civilizației franceze. Carey, ni se pare, spune că toată civilizația omenească se află într-un veșnic pericol. Împrejurul micului cerc de oameni pe care dorința de câștig, ambiția și invidia, dacă nu instincte și mai de rând, îl face totdeauna gata de a răsturna tot ce există. Căci masele n-au niciodată alte tendințe decât negative. Niciodată poporul de jos al orașelor și acesta face zgomot în țări industriale, nu știe ce vrea, numai ceea ce nu vrea. Prea puțin culte pentru a face abstracție de la guvern și de la persoanele ce-l compun și a căuta cauzele relelor mult mai adânc, în stări nesănătoase economice sau sociale, clasele care n-au ce pierde, conduse de oameni care n-au ce pierde a fi în stare de-a pune orișicând existența statului, întreaga istorie și onoarea lui în joc, numai pentru a-și ridica în sus clovnii lor ridicoli, semizeii lor efemeri, pe acea plebe intelectuală pentru care orice merit și orice capacitate este o insulă. Între aceste elemente tulburi și invidioase pe de o parte și între elementele culte, avute și istorice ale Franței este astăzi o luptă hotărâtoare, de la rezultatul căreia va atârna atât civilizația și dezvoltarea pașnică cât și prestigiul militar al Franței.
Mareșalul Mac-Mahon nu este vreo mare inteligență politică, dar în politică plătește adesea caracterul drept și inima într-adevăr binevoitoare mai mult decât o inteligență cât de naltă în serviciul unui caracter corupt. Apoi el cunoaște pe deplin câtă răspundere are față cu întreaga istorie a țării sale și știe că e chemat a fi reazemul elementelor de consistență în contra elementelor de disoluție, care par astăzi a întrece prin număr părțile sănătoase ale organismului social.
Dar pe de altă parte nu e tăgăduit că mareșalul dă pas cu pas înapoi. Cabinetul Broglie, strict conservator, a făcut loc unui minister de afaceri, care nu are altă misiune decât de a conduce mai departe serviciile publice, lucrul cum s-ar zice curat mecanic al statului.
Acest guvern neutru se credea că va împăca pentru câtăva vreme insolenta majoritate a Camerei, care, știind bine că atât Senatul cât și capul statului e în contra ei, voiește să impună totuși voința maselor inculte, din care a ieșit, voinței luminate a claselor superioare.
Senatul a decis a asculta, înainte de a alege un nou senator, programa cabinetului Rochebouet. Ministrul prezident, generalul Rochebouet, a făcut deci în Senat următoarea declarație:
În urma dezbaterilor ultime din amândouă Camerele, mareșalul-prezident a încredințat ministerul unor oameni al căror program este de a rămâne afară de cercul luptelor politice. Noi vom păzi cu credință legile țării și-i vom da mareșalului-prezident ajutorul ce-l cere de la noi.
După o lungă perioadă de agitație, Franța are nevoie de pace. În această parte a anului e absolut nevoie de a se ușura comunicația comercială și de a pregăti expoziția anului 1878.
Ne vom da toată silința de a face ca gestiunea afacerilor să fie cât se poate de bună, ceea ce pentru noi e datoria cea mai importantă și mijlocul cel mai sigur pentru a readuce concordia între puterile publice.
Vom respecta constituția republicană care ne dirijează și-i vom câștiga respect. Constituția va trece intactă din mâinile noastre în ale următorilor noștri în momentul în care prezidentul va crede că a sosit momentul de a încredința puterea unui minister ieșit din Parlament. Până atunci ne vom sili de a menține ordinea și pacea. Prezidentul cere de la d-voastră ca să ne ajutați în opera liniștirii și se întemeiază pe patriotismul dv.
În Senat această declarație a fost urmată de aplauze.
Ministerul s-a prezentat și Camerei, dând aicea aceeași declarație. Aicea însă Marcere a anunțat de îndată o interpelație în privirea formării cabinetului. Ministrul Welche vă stă la dispoziția Camerei, dar ar dori ca interpelația să fie mai precisă, iar dezbaterea să aibă loc abia mai târziu. Camera a respins propunerea ministrului și a hotărât dezbaterea imediată, după care dl Marcere și-a dezvoltat interpelația. Deci, s-a încins o discuție vie, în care Marcere, Floquet și Germain au vorbit contra. Welche și Baragnon pentru guvern, după care apoi s-a primit următoarea ordine de zi, propusă de Ferry:
Considerând că ministerul de la 23 noiembrie, prin compunerea și originea sa, e o negațiune a dreptului parlamentar al poporului și poate numai îngreuia situațiunea, Camera declară că nu poate intra în relații cu el și trece la ordinea zilei.
Pentru au votat 323 de deputați, contra 208. Marcere își dezvoltă interpelația sa astfel:
Până acum Camera a fost în fața unui minister, în care n-avea încredere. Acest minister s-a retras în urma unui vot al Senatului, dar din Senat nimeni n-a voit să-i ia moștenirea. Miniștrii sunt oameni „plini de merite”, însă, ca miniștri, oricine are dreptul să-i întrebe ce caută în Parlamentul republicii. Politica mareșalului atârnă în aer. Ce reprezintă ministerul dacă nu guvernul personal? Ministerul ia asupră-și responsabilitatea celui din urmă cabinet de rezistență.
Franța lucrează de șapte ani contra acestei rezistențe, care la 26 februarie părea învinsă dar a reînceput la 16 mai. A început demult ziua în care ar fi trebuit să se constituie un minister parlamentar, căci țara vrea pace. Este aceasta cu putință în starea actuală de necontinuitate? Singurul mijloc e întoarcerea la starea de drept. Toate interesele sunt amenințate. Țara vrea o soluțiune, guvernul nu dă nici una.
Majoritatea nu voiește să sacrifice nimic din drepturile poporului și de ar voi, știe ea cine stă dindărătul miniștrilor, care singuri nu o știu? Țara așteaptă cu răbdare. Ministerul, ce posedă încrederea mareșalului, ar face bine să-i spună adevărul, căci ar putea să înconjure o nenorocire, pe care nu voi s-o numesc.
Welche răspunse:
Nu voi să apăr cabinetul trecut; dar avem un drept să fim aicea conform constituției. Și aiurea au fost ministerele extraparlamentare, ne numim prieteni ai datoriei și ai patriei.
După Welche a vorbit Floquet
14 octombrie, zise el, a fost îndreptat contra guvernului personal: d-voastră îl reînnoiți. Sunteți viitorul conflict, precum cabinetul retras e conflictul trecut. Îndărătul incapacității d-voastră revăd pe vechii oameni ai conflictului. Voiți ca Camera să-și dea din mână singura armă pe care o are, să vă voteze bugetul pentru a crea loc pentru conflicte. Voiți falimentul onoarei Franței angajate față cu străinătatea prin Expoziția universală. Vă propun altceva, convocați un congres și lăsați-l să hotărască o stare definitivă pentru ca să se încheie criza. D-voastră însă nu schimbați nimic din criză, căci sunteți de-a dreptul un cabinet de conflict, cabinetul politicii personale. N-aveți nici încredere provizorie, nici definitivă, tot așa de puțin puteți conta pe sprijinul nostru. Nu ne veți putea înșela nici pe noi, nici țara: vouă nu vă vom face plăcerea de a înlătura toate greutățile, ci noi cerem o soluțiune definitivă. Majoritatea vă zice vouă, noilor miniștri, că sunteți de o mie de ori vinovați, primind conflictul, în această oră și înaintea tuturor sunteți osândiți.
Baragnon:
Aveți obiceiul de a condamna înainte; propun ordinea de zi simplă pentru a protesta în contra principiilor d-voastră, după care pot să piară toate afacerile, numai d-voastră s-ajungeți la putere.
Tocmai din cauza aceasta s-a creat Senatul, pentru a nu atârna de o majoritate cum este a d-voastră. Încercați numai a întrebuința arma d-voastră bugetară și veți vedea că nu puteți dezbrăca pe prezidentul republicii de puterea sa.
Germain:
Sunteți ministerul afacerilor lui 16 mai, nu voim afacerile națiunii. Predecesorii d-voastră au împiedicat toate afacerile, toate reformele, construirea unei a treia rețele de drum de fier și stați a susține că voiți a favoriza afacerile, fiind de aceeași origine personală ca și cabinetul trecut?
Apoi a urmat votarea cu rezultatul de mai sus.
Oricine poate înțelege unde va ajunge Franța dacă domni ca Floquet ar ajunge s-o guverneze.
18 noiembrie 1877
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
