La Chişinău se montează multă dramaturgie contemporană. Teatrul Satiricus a montat practic majoritatea pieselor scrise în ultimii ani. Cred că nu există autor contemporan moldovean, care să nu fi fost montat la Satiricus. Recent, Teatrul Eminescu a montat două piese de Dumitru Matcovschi. Este adevărat că sunt piese scrise mai mulţi ani în urmă, dar autorul este contemporan. Teatrul Ginta Latină montează spectacole de revistă bazate pe scenarii contemporane. Teatrul Mateevici are în repertoriu dramaturgie contemporană. Colectivele teatrale independente – Coliseum, Teatrul Spălătorie – montează exclusiv dramaturgie contemporană. Întrebările pe care ar trebui să ni le punem ar fi mai degrabă: de ce spectacolele cu dramaturgie naţională contemporană devin foarte rar evenimente culturale şi teatrale, pe de o parte, şi de ce teatrul a încetat să mai fie o instituţie culturală importantă, pe de altă parte? Şi poate ar trebui să ne mai punem câteva întrebări, cum ar fi: de ce arta şi cultura au devenit neimportante în Moldova? De ce artiştii şi creatorii de teatru sunt (cu anumite excepţii) neinteresanţi? De ce nu se face nimic pentru a reînnoi, reîmprospăta, revigora domeniul artistic şi cultural? De ce nu se fac niciun fel de reforme în managementul artistic?
