La fel ca acum două decenii, majoritatea elevilor din aceste școli studiază într-o altă limbă decât limba lor națională ori limba de stat, ultimele două regăsindu-se în curriculum doar ca niște discipline ordinare. Mai mult, și noile manuale de limba găgăuză, ucraineană ori bulgară au fost editate pentru școlile cu predare în rusă și nu-i ajută nicicum pe membrii comunităților găgăuze, bulgare ori ucrainene să se integreze mai ușor în societatea noastră. Prin urmare, dacă nu știi limba rusă, nu ai cum să cunoști cultura găgăuză, ucraineană sau bulgară, și nu viceversa, în timp ce limbii oficiale i se rezervă al treilea loc în succesiunea limbilor studiate de aceste minorități.

Unii favorizați, alții ignorați

Prin urmare, cei circa 17 mii de elevi din UTA Găgăuzia, majoritatea de origine găgăuză, cât și bulgarii ori ucrainenii, sunt nevoiți să-și facă studiile în limba altor minorități naționale. Datele arată că din cele peste 50 de instituții școlare existente în Găgăuzia, 99 la sută sunt școli cu predare în rusă, asta deși procentul etnicilor ruși este mic, în timp ce numărul elevilor găgăuzi variază în funcție de instituție – de la 99% la 69%.

Anterior, în contextul reformelor în sistemul educațional, autoritățile anunțau că în instituțiile în care-și fac studiile copiii minorităților naționale se va pune accentul pe limba și cultura natală. Numai în 2012 au fost editate și reeditate 53 de titluri de manuale noi pentru elevii din Moldova, printre care și manualele de limba şi literatura găgăuză, ucraineană și bulgară pentru clasa a III-a și clasa a VII-a, însă și acelea sunt pentru școlile cu instruire în rusă. Din ordinul Ministerului Educației nr. 433 din 23 mai 2013, cu privire la aprobarea plăților de închiriere a manualelor pentru învățământul gimnazial și liceal pentru anul de studii 2013-2014, putem observa faptul că, în timp ce manualele de limba străină (franceză sau engleză) sunt atât pentru cei care studiază în română, cât și rusă, atunci manualele de limba ucraineană, bulgară ori găgăuză sunt doar pentru cei care studiază în rusă și nicidecum în limba română. Și atunci cum rămâne cu integrarea minorităților în societate? Cum o să cunoască limba română, când limba de stat este tratată ca orice altă disciplină, considerată de unii lipsită de importanță? De ce este favorizată o minoritate etnică în raport cu celelalte?

Bilingvismul – doar o etapă intermediară

Dacă în alte țări postsovietice, care au avut o situație similară și unde multilingvismul a fost o etapă până când minoritățile s-au integrat și au învățat limba de stat, atunci R. Moldova este departe de un asemenea deznodământ. Aceasta în contextul în care realitatea ne demonstrează faptul că și după mai bine de două decenii de la declararea independenței limba rusă nu doar că și-a păstrat influența în regiune, dar a devenit limba de instruire a tuturor minorităților de pe teritoriul republicii.

Iar problema se regăsește în legislația care stă la baza sistemului educațional, legi care au fost aprobate cu 20 de ani în urmă și care nu reflectă aspirațiile la un sistem educațional european. Ne conducem încă de aceeași lege a învățământului, emisă în iulie 1995, și de Legea cu privire la funcționarea limbilor pe teritoriul R. Moldova aprobată încă înainte de existența R. Moldova ca stat. Mai mult, se pare că până în prezent autoritățile respectă prevederile Proiectului de reformare a învățământului din R. Moldova din 1996, care prevedea „editarea tuturor manualelor pentru şcolile minorităților naționale în limba rusă, excepţie făcând manualele de limbă ucraineană, găgăuză şi bulgară”. Astfel, atât limbile minorităților naţionale, cât şi cea oficială sunt studiate în aceste şcoli doar în calitate de discipline şcolare. Or, în ultimii ani, în afara unui proiect-pilot pentru școlile cu predare în rusă, prin care s-a încercat predarea mai multor discipline școlare în limba română, alte modificări sau propuneri nu s-au făcut. Iar limba de stat a rămas în continuare o limbă necunoscută pentru minoritățile naționale, împiedicându-le astfel să se integreze mai ușor în societate. Or, anume cunoașterea limbii de stat îți poate asigura respectarea tuturor drepturilor, în condiții de egalitate cu ceilalți cetățeni ai statului. Iar acest lucru se va putea întâmpla fie dacă minoritățile vor putea studia în limba lor toate disciplinele, cu studierea obligatorie a limbii oficiale, fie dacă aceștia vor studia în limba de stat toate disciplinele, cu excepția limbii și culturii naționale. Un lucru, însă, este cert: acest lucru nicidecum nu se va realiza atâta timp cât etnicii găgăuzi, bulgari și ucraineni vor studia în limba altei minorități naționale – limba rusă.