De aceea, sunt un telespectator „programat” şi prudent, aleg cu atenţie canalele şi emisiunile, nu apăs la întâmplare pe butonul de la telecomandă. Dar de aici încolo voi fi şi mai prudent. Şi vă explic de ce.
…M-am bucurat când „Voxpublika” de la Publika TV a anunţat o temă de dezbateri… „apolitică” – este sau nu ruşinos să fii bogat într-o ţară săracă? M-am bucurat fiindcă nu demult am abordat şi eu exact aceeaşi temă, dar în altă cheie şi cu alte instrumente. (A se vedea articolul „Sărac şi curat? Dar de ce nu se poate şi bogat, şi curat”? din TIMPUL de miercuri, 16 noiembrie 2011.) M-am bucurat însă degeaba fiindcă, privind emisiunea, am constatat prea multă lipsă de profesionalism, prea mult diletantism şi primitivism în abordări. Înţeleg, problema pusă în discuţie, îndeosebi dacă nu o abordăm abstract, ci cu referire la o societate concretă, cum e a noastră, e foarte complicată, se află la frontierele dintre politică, economie, filosofie, morală ş.a.m.d. Nu poţi dezbate profesionist acest subiect adunând o duzină de invitaţi, unii dintre ei fiind „specialişti” numai în… datul cu părerea. În zadar încercau ziarista Braşoveanu şi câţiva bloggeri să ţină piept inculturii agresive a „doamnei Laguta” care se arunca cu mult curaj bolşevic, curat proletar, asupra omului de afaceri („duşmanul de clasă”) A. Pincevschi… (Sunt convins că o televiziune care îşi respectă telespectatorii nu trebuie să o invite pe Laguta la dezbateri.)
Dacă moderatoarea emisiunii ar fi avut o viziune clară asupra problemei discutate, urma să invite câţiva specialişti, în primul rând, un istoric care să explice telespectatorului cum au evoluat conceptele de bogăţie şi sărăcie pe parcursul veacurilor, ce înseamnă a fi bogat azi în R. Moldova, de ce cuvintele din acest câmp semantic sunt de origine slavă: bogat, bogăţie, boier, când au pătruns aceste cuvinte în limba românilor din cele trei ţări româneşti şi ce cuvinte se foloseau până la apariţia acestora pentru a denumi noţiunile legate de sărăcie şi bogăţie. Era absolut obligatoriu în cadrul unei asemenea emisiuni să se facă… „istoricul” problemei, să se discute competent, cu argumente, despre filosofia proprietăţii ce le-a fost cultivată moldovenilor pe parcursul secolelor – începând din Evul Mediu până în epoca glorioasă a colhozurilor şi sovhozurilor sovietice socialiste. Fără această excursie în istorie nu vom înţelege de ce astăzi moldovenii privesc cu ochi răi bogăţia… altora. Nu trebuia să lipsească de la această emisiune şi un preot, ştiindu-se, de exemplu, că slujitorii bisericii, care stau la straja moralei unei comunităţi, nu sunt cei mai săraci membri ai acesteia.
Ar fi încă multe de spus, dar nu mai am nici timp, nici spaţiu. Un lucru vreau să-l repet: o televiziune trebuie să-l lumineze, nu să-l ameţească pe privitor; sunt prudent cu …ecranul azuriu, dar după emisiunea „Voxpublika” de duminică voi fi şi mai prudent, mă voi strădui să nu mai apăs iar, din întâmplare, pe butonul care… te întunecă şi te ameţeşte.
În loc de P.S.: Daţi să vedem ce zice Constantin Cheianu…
În Basarabia cel mai periculos lucru e să ironizezi pe seama limbajului cuiva şi să te apuci să dai sfaturi cum trebuie să te exprimi corect. Şi totuşi au existat şi mai există asemenea oameni curajoşi. Tot respectul nostru pentru curajul şi truda lor. Autorii emisiunii „Ora de ras” de la Jurnal TV, A. Durbală şi C. Cheianu, au decis să revină la rubrica de cultivare a limbii, abandonată acum câteva luni, care se numea „Limba română pentru preşedinţi”. E adevărat, respectiva rubrică era dedicată doar limbajului unui preşedinte, şi acela interimar (Marian Lupu), dar asta e altă temă. (Această preferinţă pentru Lupu îmi aminteşte de „curajoasa” echipă de la EU TV din anii 2007-2009 care depista greşeli de exprimare numai în reportajele jurnaliştilor de la PRO TV Chişinău)…
… Afirmam la început că e periculos să critici limbajul cuiva fiindcă rişti să ajungi tu însuţi într-o situaţie ridicolă… În ediţia din 20 noiembrie a emisiunii respective, din gura ziaristului, scriitorului şi actorului Constantin Cheianu şi-a luat zborul următoarea „perlă”: daţi să nu ne grăbim… Recunosc, se întâmplă să „zboare” şi din alte „cuiburi” asemenea „perle”. Pur şi simplu, cum se spune, l-a luat („limba moldovenească”) gura pe dinainte. Sunt sigur că C. Cheianu ştie că în limba română verbul a da nu are sensul de îndemn, expresia daţi să… fiind o calchiere grosolană din limba rusă. Pre limba noastră se spune haideţi să nu ne grăbim. Oricum, problema există şi eu îi rog pe autorii rubricii „Limba română pentru preşedinţi” să nu o abandoneze. Poate, doar să-i modifice denumirea, să se numească „Limba română pentru preşedinţi, premieri, deputaţi, miniştri, scriitori, profesori de limba română, judecători, jurnalişti ş.a.m.d.”. Daţi să ne gândim…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
