Moldova, încotro?

După ce în 2001, când a preluat guvernarea, Partidul Comuniştilor (PCRM) a declarat tranşant că optează pentru Uniunea Rusia-Belarus, peste patru ani acesta şi-a schimbat viziunile în ceea ce priveşte politica externă a RM. Integrarea europeană a devenit, pentru puterea comunistă de la Chişinău, obiectivul principal – cel puţin, la nivel declarativ. Anul acesta se pare însă că Europa nu-i mai interesează pe comunişti. Acest lucru îl putem deduce din programul electoral al PCRM, unde figurează o singură menţiune referitor la politica externă a RM: consolidarea parteneriatului cu Ucraina şi a parteneriatului strategic cu Rusia.

Între UE şi CSI nu există nicio contradicţie

În platforma electorală a Partidului Democrat (PD) se menţionează că relaţiile externe ale ţării trebuie să se bazeze pe câteva principii importante: pragmatismul şi deideologizarea politicii externe; menţinerea relaţiilor reciproc avantajoase cu toţi partenerii prin evidenţierea vectorului de integrare europeană; neutralitatea stabilă şi lipsa blocurilor geopolitice; transferul accentelor pe promovarea, înainte de toate, a intereselor economice ale Moldovei, a protejării intereselor cetăţenilor ţării aflaţi peste hotare. De fapt, poziţia PD nu este nouă, democraţii fiind adepţii ideii că „nu există nicio contradicţie între UE şi CSI”, respectiv, între integrarea RM în Uniunea Europeană şi păstrarea calităţii de membru al Comunităţii Statelor Independente (CSI). PD consideră, de asemenea, că Rusia, „ca un partener internaţional strategic al ţării noastre”, este un actor important în problema conflictului transnistrean. În ceea ce priveşte relaţiile cu România, acestea „trebuie să fie foarte transparente şi bazate pe încredere reciprocă”. De aceea, democraţii cred că semnarea tratatelor politic şi de frontieră ar consolida relaţiile dintre Moldova şi România şi ar elimina suspiciunile unei agende ascunse.

Rusia este marea necunoscută

O structurare destul de amănunţită a politicii externe este propusă de Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), fiind identificate şase direcţii prioritare. În primul punct – „România – cel mai apropiat stat european” -, se menţionează despre „asistenţa prietenească” de care ar putea să beneficieze ţara noastră din partea României în ce priveşte accelerarea proceselor de adoptare a acquis-ului comunitar necesar pentru aderarea la UE. PLDM propune, în acest sens, semnarea unui Acord european bilateral care să evidenţieze caracterul special al relaţiilor moldo-române. De asemenea, liberal-democraţii pledează pentru un parteneriat strategic şi în domeniul învăţământului liceal şi universitar, astfel încât RM să beneficieze în deplină măsură de generozitatea statului şi contribuabilului român.

În continuare, atenţia este acordată Ucrainei – „Vecinul cel mai important în est” -, situaţie care este, în viziunea PLDM, „fundamentală pentru caracterul evoluţiilor politice în estul continentului european”. O atenţie deosebită e acordată Statelor Unite ale Americii: „SUA sunt o ţară fundamental democratică şi RM are nevoie de susţinerea ei atât în soluţionarea problemelor economice, cât şi cele de securitate, aici înscriindu-se suportul oferit în cadrul organizaţiilor internaţionale în problema retragerii trupelor străine de pe teritoriul ţării”. PLDM consideră că şi America are nevoie de noi: „în pofida faptului că pe arena internaţională ponderea RM nu e semnificativă, un luptător în plus împotriva terorismului internaţional, chiar dacă deţine capacităţi logistice şi militare modeste, este pe deplin apreciat”.

O viziune aparte găsim în ceea ce priveşte relaţiile cu Federaţia Rusă, pe care PLDM o califică drept marea necunoscută pentru interesele de lungă durată ale RM, fiind şi o problemă pentru guvernul de la Chişinău, în contextul susţinerii administraţiei de la Tiraspol. PLDM acordă atenţie şi relaţiilor cu puterile emergente – China şi India -, în vederea dezvoltării relaţiilor bilaterale prin promovarea exporturilor pe aceste pieţe, dar şi cooperării regionale, inclusiv în cadrul organizaţiilor internaţionale (ONU, OSCE, Consiliul Europei etc.).

Pachetul Balcanilor de Vest, o soluţie pentru RM

Pentru Partidul Liberal (PL) prioritatea absolută o constituie aderarea RM la UE, precum şi dezvoltarea unor relaţii de conlucrare cu organizaţiile internaţionale. Liberalii văd procesul de integrare europeană pe două căi: internă şi externă. Pe plan intern, aderarea se poate produce prin implementarea rapidă a reformelor, în acest context fiind subliniată dorinţa de a trata ţara noastră conform criteriului de performanţă şi merit. Referitor la calea externă, PL pledează pentru apropierea RM de UE prin includerea sa în pachetul ţărilor Balcanilor de Vest sau într-un proiect separat, fiind practic singura formaţiune politică ce vorbeşte despre acest lucru.

Programul electoral al PL mai prevede semnarea unui document de Parteneriat strategic cu SUA, promovarea semnării Acordului de Asociere cu UE, alături de Acordul de liber schimb aprofundat, stabilirea unui parteneriat reciproc avantajos cu Ucraina. Relaţia cu Rusia trebuie să se bazeze pe respect reciproc, fiind amintit faptul că „rămânem fermi pe poziţia conform căreia retragerea completă a tuturor trupelor, muniţiilor şi echipamentelor ruse din RM va contribui la stabilirea unui climat de siguranţă pentru cetăţeni, la soluţionarea conflictului transnistrean”. Nu în ultimul rând, PL aminteşte de examinarea, în perspectivă medie şi lungă, a iniţierii negocierilor asupra Foii de Parcurs (MAP) pentru aderarea RM la NATO.

Alianţa „Moldova Noastră” (AMN) descrie pe scurt care, în viziunea ei, trebuie să fie principalele direcţii ale politicii externe a RM. Astfel, pentru a demonstra voinţa şi capacitatea ţării noastre de a corespunde criteriilor de aderare la UE, AMN optează pentru intensificarea participării RM la iniţiativele economice şi sociale europene. De asemenea, sunt pomenite necesitatea semnării acordurilor cu UE (de liber schimb şi de asociere), precum şi urgentarea negocierilor în vederea eliminării regimului de vize cu UE. AMN îşi doreşte parteneriat politic aprofundat cu România, dialog cu Ucraina şi relaţii deschise şi de cooperare cu Rusia.

Şi Mişcarea Acţiunea Europeană (MAE) îşi doreşte integrarea ţării noastre în UE, dar vede acest obiectiv ca unul strict politic. MAE crede că putem deveni cetăţeni adevăraţi ai Europei doar dacă în RM vor exista standardele democratice şi de trai din UE, prin implementarea programelor şi reformelor europene. Referitor la conflictul transnistrean, spre deosebire de alte formaţiuni politice de la noi, MAE consideră că acesta ţine de politica internă, nu de cea externă. De aceea, MAE îşi doreşte cât mai rapid o soluţie care, se pare, nu a fost încă identificată.

Foarte evaziv este Partidul Republican (PR) în ceea ce priveşte politica externă a ţării. Acesta doreşte lansarea forului de cooperare regională în Moldova, Ucraina şi România pe subiectul integrării europene. În acelaşi timp, PR îşi propune să dezvolte parteneriate strategice cu Rusia şi să menţină dialoguri continue cu UE, România, SUA, China, Japonia, Turcia, Israel şi Statele Arabe. Nu se menţionează însă despre ce fel de proiecte concrete este vorba şi care ar fi în interesul RM.

Un patriotism… radical

O abordare lirico-agresivă a politicii externe găsim în platforma electorală a Partidului „Patrioţii Moldovei” (PPM). Formaţiunea optează pentru „extinderea şi colaborarea pragmatică fructuoasă a relaţiilor economice, politice, cultural-ştiinţifice cu Federaţia Rusă, ca şi condiţie a statalităţii Societăţii multinaţionale moldoveneşti”. PPM este pentru continuarea cursului de integrare europeană, cu condiţia ca aceasta să nu prejudicieze relaţiile cu CSI. Manifestându-se deja ca apărători ai „individualităţii Statului Moldovenesc” şi ai „identităţii comunităţii moldoveneşti”, patrioţii atrag atenţia la relaţia cu România, care trebuie să se dezvolte „pe picior de egalitate”, iar clasa politică de peste Prut „să respecte creştineşte şi civilizat dreptul moldovenilor – naţiune cu un stagiu de 700 de ani – la conştiinţă lingvistică şi identitate etnică”. Şi ca totul să se încheie în spirit patriotic, PPM va dezvolta „relaţii cu patriile istorice ale minorităţilor etnice din RM”.

O viziune aproape radicală are Partidul Umanist din Moldova (PUM), care declară expres că îşi doreşte reintegrarea RM în spaţiul estic. Acest lucru, în opinia umaniştilor lui Pasat, presupune două etape: reintegrarea economică (crearea Uniunii Vamale Belarus-Kazahstan-Rusia) şi integrarea politică (crearea unei uniuni politice cu statele CSI, după experienţa Uniunii Europene). Alături de PUM, şi Partidul Naţional Liberal (PNL) are o opinie radicală aparte. Deşi optează pentru integrarea europeană, naţional-liberalii cred că aceasta s-ar produce numai prin unirea RM cu România. PNL optează şi pentru aderarea ţării la NATO.

Un paradox îl observăm când citim despre politica externă a RM în viziunea Mişcării social-politice „Ravnopravie”. Deşi se pronunţă categoric împotriva aderării RM la „uniuni şi blocuri militaro-politice agresive”, scopul Mişcării conduse de Valeri Klimenko este „crearea spaţiului economic, informaţional şi cultural unic pe baza uniunii Rusiei şi Moldovei”. La rândul său, Partidul Social-Democrat (PSD) propune ca RM să devină o „punte de legătură între Est şi Vest” – adică, interesele economice ale ţărilor din CSI şi UE să fie realizate pe teritoriul ţării noastre, ceea ce va determina revoluţia economică promisă de ei în Moldova.