Când este vorba despre influența pe care o are islamul asupra țărilor în care locuiesc cei mai mulți musulmani, opinia majorității este că această religie nu-și are nicidecum locul în treburile respectivelor state. Totuși, amestecul Mitropoliei Moldovei pe scena politică din Republica Moldova pare a fi total ignorat de societate, mai ales în contextul în care în toate sondajele, Biserica este cea care se bucură de cea mai mare încredere în rândurile populației țării.

Nu putem dezbate acest subiect fără să amintim prevederile Constituției R. Moldova în această privință. Potrivit Articolului dedicat libertății conştiinţei, „cultele religioase sunt autonome, separate de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în aziluri şi în orfelinate”. Potrivit celui dedicat suveranității şi puterii de stat, „nicio persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu, iar uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului”. De altfel și Articolul 5, întitulat „Democraţia şi pluralismul politic”, ne informează că „nicio ideologie nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului”.

Așadar, Republica Moldova este un stat laic. Totuși, dacă tragem cu ochiul la zilele marcate cu roșu în calendar, la declarațiile politice ale Patriarhului, la implicarea Bisericii în legile dezbătute și votate de Parlament, ne dăm seama că Moldova este stat laic doar în acte, realitatea fiind cu totul alta.

Încă în 2011, raportorul special al Națiunilor Unite pentru libertatea religiei sau credinței, Heiner Bielefeldt, care venise la noi într-o vizită de documentare, a ajuns la concluzia că Biserica Ortodoxă din Moldova are o poziţie excesiv de predominantă și se bucură de un statut privilegiat în contradicţie cu garanţia constituţională a unui stat laic. Potrivit lui Bielefeldt, identificarea statului cu o religie concretă ar putea duce la discriminarea minorităților religioase.

Sărbători religioase, cu roșu în calendar și cu minus la PIB

Totuși, populația Republicii Moldova, an de an, are două zile libere de sărbătorile de Paști, are câteva zile libere de Crăciun pe nou și pe vechi, iar dacă aceste zile pică în mijloc de săptămână, se mai dau câteva zile libere, care, ulterior, sunt recuperate în timpul week-endurilor.
Mai mult, potrivit Legii cu privire la zilele de sărbătoare, zilele comemorative şi zilele de odihnă în R. Moldova, fiecare „Zi a sfântului în al cărui nume e sfinţită biserica din localitatea respectivă (Hramul bisericii), declarată în modul stabilit de consiliul local al municipiului, oraşului, comunei, satului” este zi liberă.

Chiar și 14 octombrie, când obișnuim să credem că marcăm Ziua Chișinăului, este, de fapt, ziua în care creştinii sărbătoresc Acoperământul Maicii Domnului. Ziua Capitalei, de facto, ar trebui stabilită în baza primei menționării documentare, adică la 17 iulie 1436, când domnii Ţării Moldovei Ilie şi Ştefan „și-au dat întâlnire şi i-au întărit lui Oncea-logăfăt pentru credincioasă slujbă mai multe sate pe Răut”. Stabilind hotarele acestor sate, documentul menţionează „..şi la Bâc, de cealaltă parte , pe valea ce cade în dreptul Cheşenăului lui Acbaş, la Fântâna unde este Seliştea Tătărească în dreptul păduricii”.

Așadar, hrisovul întocmit pe 17 iulie 1436, la Vaslui, reprezintă cea mai veche atestare documentară a Chișinăului. Respectiv, în vara anului viitor, și anume pe data de 17 iulie 2016, Chișinăul va împlini 580 de ani de la prima sa atestare documentară. Orașele din lume marchează această sărbătoare conform primei atestări documentare. Astfel, Bucureștiul sărbătorește ziua orașului pe data de 20 septembrie, conform primei sale atestări documentare. Un alt exemplu este și orașul Cernăuți, care a fost atestat documentar la 8 octombrie 1408, într-un privilegiu acordat de Alexandru cel Bun, domnitor al Moldovei.

Mai mult decât atât, pe lângă faptul că numărul de zile libere oferite de stat este considerabil mărit de sărbătorile religioase, acestea precum reiterează TIMPUL an de an, sărăcesc bugetul țării la fel de tare. Or, pe lângă faptul că, teoretic, în fiecare zi liberă luată din contul celor lucrătoare statul pierde circa 352 milioane de lei, productivitatea și randamentul muncitorilor în zilele pre-sărbători și în cele de sâmbătă, când „se recuperează” sunt mult mai scăzute.

Judecata de apoi (sau astăzi?) a Moldovei

Pe lângă prezența indubitabilă în viața socială a Moldovei, Mitropolia în frunte cu ÎPS Mitropolitul Vladimir nu omite niciodată momentele cheie de pe scena politică a țării. Cel mai recent exemplu este Apelul Mitropolitului, adresat tuturor instituțiilor statului implicate în cercetarea cazului lui Vlad Filat, în care acesta solicită ca acesta să fie cercetat în arest la domiciliu și nu la penitenciar. Asta fiindcă, citez, „pentru Biserica Ortodoxă din Moldova persoana Domniei Sale este asociată cu o serie de activități de ctitorire și binefacere de care s-au bucurat de-a lungul timpului așezăminte monahale, parohii, dar și numeroși slujitori și credincioși care, în momentele de grea încercare ale vieții lor, au găsit un sprijin de nădejde anume în cumsecădenia și bunăvoința Domnului Filat”. Mai mult, ÎPS continuă prin asigurări conform cărora aflarea lui Vlad Filat la domiciliu „nu va periclita în nici un fel desfășurarea anchetei și va permite aflarea unui tată și a unui soț alături de copii și de rudenii, în această perioadă de serioase încercări pentru familie și pentru apropiați”.

Alt exemplu mai recent este o scutire considerabilă de taxe de care a beneficiat Biserica cu hramul „Sfântul Gheorghe” din orașul Taraclia, în urma căreia statul a pierdut 80 de mii de lei. S-a întâmplat acest lucru printr-o decizie a Parlamentului, care a admis o derogare de la prevederile Codului Vamal și ale Codului fiscal, prin care a permis, cu titlu de excepție, introducerea în țară a șapte clopote cu greutățile de 700, 400, 230, 100, 25, 24,5 și 18 kilograme fiecare. Doar taxa vamală pentru introducerea acestora din Federația Rusă constituie 82022 lei.
Merită menționată și înverșunarea cu care Mitropolia a luptat împotriva Legii împotriva discriminării, pe care o consideră un „atentat la adresa moralei creștine și a conduitei sociale, ce vine să propage viciul homosexualității ca o normă de comportament și viață”. An de an, de când Comunitatea LGBT Moldova organizează marșuri, Mitropolia se impune categoric împotriva acestora, acuzând Parlamentul de duplicitate, care „adoptând Legea antidscriminare a asigurat opinia publică, în urma numeroaselor solicitări din partea Mitropoliei Moldovei în toată plinătatea ei, că acest proiect de lege nu va oferi careva drepturi publice minorităților sexuale din țara noastră (parade, adopții și căsătorii), însă, la niciun an de la adoptarea Legii, permite desfășurarea unei parade gay în locurile publice și chiar în inima Țării”. Așadar, Mitropolia Moldovei, care ar trebui să fie separată de stat, se revoltă că solicitările acesteia nu au fost îndeplinite. Și amenință cu proteste active „pentru stoparea legilor care contravin flagrant bunului simț și principiilor creștine”.

În același timp, importanța religiei în societate, atât timp cât aceasta este în afara politicului și al statului, este incontestabilă. Bunăoară, „dacă Europa nu se va întoarce la valorile ei creştine vom exploda şi noi ca Uniunea Europeană şi ca europeni. Și vom avea dorinţa de a ne ancora de ceva atunci când nu există nimic, când moartea bate la uşă”, spunea jurnalista Iulia Badea Gueritee, la lansarea volumului său „Dialogul religiilor în Europa Unită”.