În satul Ustia, Dubăsari, trăiesc peste trei mii de oameni. Mulți dintre ei au câte o afacere personală. Unii cresc prepelițe, alții cresc oi, capre sau rațe și, drept urmare, producția pe care o obțin, o vând sau o schimbă cu alte produse. Tot în această localitate, însă, sunt câțiva oameni care confecționează mături. Unul dintre ei este Mihail Ilievici, care, mai bine de 30 de ani, practică această îndeletnicire, iar de pe urma măturilor vândute câștigă niște bani.

Mihail Ilievici povestește că nici nu-și amintește bine când a început să facă mături, dar este sigur că practică această activitate de jumătate de viață. Chiar dacă oamenii au nevoie de mături tot anul împrejur, bărbatul spune că activitatea propriu-zisă are loc în timpul iernii, pentru că atunci este mai puțin lucru pe lângă casă. „În fiecare an sădesc mălai pe câțiva ari. Pe la jumătatea lunii septembrie, mălaiul este secerat, legat în snopi şi pus la adăpost. Acesta îmi ajunge pentru câteva sute de mături”, subliniază bărbatul.

Ustianul presupune că aproape în fiecare sat din R. Moldova există câte 2-3 meşteri recunoscuţi ca măturari. Bărbatul, însă, este îngrijorat că tinerii nu sunt interesați de această îndeletnicire, iar cu trecerea timpului rămân tot mai puțini meșteri. Astfel, potrivit măturarului, activitatea riscă să dispară. Totodată, el se arată convins că, deocamdată, majoritatea celor care confecționează mături se conduc după câțiva pași de bază și, prin urmare, s-a oferit să ni-i prezinte și nouă.

Totul se face manual

Conform spuselor lui Ilievici, după ce mălaiul se usucă, fiecare fir trebuie curăţat de frunze şi seminţe. Acestea se înlătură cu un cuţit zimţat din lemn. Ulterior, firele se sortează după grosime. Cele cu tulpina mai groasă se despică și urmează procesul de confecţionare a măturii. Această tehnologie include 10-11 pași simpli.

„Se ia o mână de fire de mălai şi se leagă cu sârmă. Pe sub ele se pun altele mai subţiri, dar şi câteva mai groase. Într-o mătură se leagă aproximativ 30-50 de fire de mălai, în funcție de grosimea firelor. Coada se leagă strâns cu aţă ori sârmă. După ce se modelează forma, de obicei cea a evantaiului, se fixează cu un cleşte din lemn. Mătura este cusută cu un ac mare, iar această parte e cea mai grea. Totul se face manual. După ce a fost cusută, se pune pe un tocător şi cu o bardă se egalează lungimea vârfurilor firelor”, explică pensionarul Mihail.

De obicei, moldovenii confecţionează mături cu coada întreagă de dimensiuni mari, medii şi mici. În satele din nordul țării se fac şi mături cu coadă lungă – de 1,5 – 2 metri.

Cât costă și unde sunt vândute măturile?

După ce confecționează măturile, Mihail Ilievici este nevoit să caute cumpărători. „Când am puține, le vând în sat, dar când fac mai multe, merg la piețele din Dubăsari sau din Criuleni. Cele mai bune și mai frumoase mături costă 20-25 de lei, iar cele de o calitate mai rea costă 10-15 lei. Eu nu fac niciodată câte o singură mătură. De obicei, strâng mai mult mălai și, timp de o săptămână, pot confecționa câte 10-20 de mături”, ne-a mărturisit pensionarul.

În prezent, Mihail locuiește doar cu feciorul cel mic. Soția a decedat acum câțiva ani, iar cele două fete pe care le mai are trăiesc în Chișinău. Potrivit bărbatului, acestea vin rar în vizită, iar pentru că au și ele problemele lor nu prea pot să-l ajute. Prin urmare, el spune că această îndeletnicire, dar și pensia pe care o primește, îl ajută să facă față greutăților.

Aspiratoarele duc la dispariția măturilor

Conform unei cercetări etnologice recente, confecționarea măturilor este o activitate tradițional moldovenească. Acolo se mai menționează că atât în sate, cât şi în oraşe oamenii folosesc tot mai puține mături, iar aspiratoarele de praf au limitat spaţiul de activitate al meşterilor.
De cealaltă parte, acest lucru nu-l sperie pe Mihail Ilievici, pentru că, spune el, oamenii vor avea nevoie de mături ca să-și curețe podul, să-și măture pragul sau curtea.

La rândul lor, etnologii au ajuns la concluzia că, deşi în ultimele decenii se atestă o scădere numerică în practicarea acestui meşteşug, s-a constatat că el devine un element reprezentativ al mediului rural şi se dezvoltă prin practicarea muncii manuale.

În raioanele de nord ale R. Moldova există practica de colectare a măturilor din gospodăriile meşterilor individuali, iar, ulterior, sunt colectate în loturi mari, fiind exportate pe piețele din Ucraina, Belarus sau Rusia.