Dar moldovenii mai citeau şi cărţi. Bune, rele – cum erau. Ei mai citeau şi ziare – bune, rele, dar fiecare familie era abonată la un ziar-două sau la vreo revistă. Astăzi, cartea nu mai este în cinste la moldoveni. Nici ziarele. Mi se destăinuia recent un profesor de la ţară: „La noi în colectiv, numai eu – unul singur! – sunt abonat la ziare. Principala lor sursă de informaţie sunt zvonurile. Nu citesc nici cărţi, profesorul de literatură nu citeşte nici chiar operele pe care le predă! Când îi aud cum se văicărează că salariile sunt mici mă cuprinde furia. Eu, dacă aş fi şef de stat, preşedinte de parlament sau premier, aş pune problema ca acestor „profesori” să li se taie, nu să li se majoreze salariile. N-au bani pentru o carte, pentru un ziar? Am să vă invit la hram sau la o nuntă şi o să vedeţi că au bani”, a încheiat el plin de năduf. … Da, la capitolul acesta nu ne bate nimeni în Europa. Păcat că Europa nu se prea grăbeşte să ne primească la sânul ei, că i-am arăta noi, moldovenii, cum se petrece! Să vezi cum s-ar lăsa şi ea de citit cărţi şi ziare…
* rusism care are sensul „îşi face casă”
