Ieri, distinsul editor Anatol Vidraşcu mi-a organizat „o excursie” în recent deschisa librărie din strada Petru Rareş, cea mai mare librărie de carte românească din Chişinău. Treci pe lângă rafturi şi, vorba poetului, „te-nfiori adânc şi tremuri” – atâta bogăţie adunată între patru pereţi. Dar despre dicţionare vorbeam. În librăria lui Vidraşcu am descoperit o varietate impresionantă de dicţionare – şi generale, şi enciclopedice. Cât face numai „Dicţionarul universal ilustrat al limbii române” în 12 volume! O adevărată comoară lexicografică care nu trebuie să lipsească din bibliotecile publice şi personale. L-am întrebat pe dl Vidraşcu dacă şi-au procurat acest dicţionar Guvernul, Parlamentul, Preşedinţia, ministerele, miniştrii, deputaţii şi el m-a privit mirat… Păcat. Să nu le mai chinuie oare pe elitele noastre „foamea” de dicţionare? Atunci ce fel de foame le chinuie?
Mâine, dl A. Vidraşcu va trăi o zi importantă din viaţa sa. La mulţi ani şi toţi „flămânzi” de carte, distinse cărturar!
