Spre exemplu, un asemenea specialist primește un salariu lunar de puțin peste 1000 de lei și mai beneficiază de încă câteva sute pentru vechimea în muncă și premii. Pentru ce le ajung acești bani, cum își repartizează cheltuielile și de ce nu-și caută servicii mai bine plătite, am aflat chiar de la cei care practică această meserie.

Serviciul social de îngrijire la domiciliu reprezintă gama de servicii și facilităţi acordate în comunitate persoanelor dependente, astfel încât acestea să trăiască pe cât de independent posibil în propriile case.

Potrivit „Regulamentului serviciului de îngrijire socială la domiciliu”, lucrătorii sociali trebuie să le ofere beneficiarilor suport moral, să procure, din mijloacele financiare ale beneficiarului, produse alimentare, mărfuri de uz casnic și medicamente. Totodată ei ar trebui să-i ajute la prepararea hranei, să livreze prânzuri calde (după caz), să-i ajute cu plata serviciilor comunale, să le ofere suport pentru îngrijirea locuinţei și alte lucruri necesare.

„Toate cheltuielile sunt pe spatele soțului”

Svetlana Suvac este lucrător social din anul 2006. În prezent femeia are grijă de 12 bătrâni din sectoarele Centru și Telecentru ale Capitalei. Ea îi vizitează de 3-4 ori pe săptămână și îi ajută cu tot de ce au nevoie. Prin urmare, dânsa le face cumpărături de la piață, merge după rețete la medic, le cumpără medicamente, dacă e necesar, îi însoțește la controale medicale și le pregătește documentele pentru compensații. „Ieșim la lucru pe ploaie, pe vânt, pe zăpadă, când este ghețuș. Unii lucrători au lunecat și și-au rupt mâna sau piciorul. Chiar dacă regulamentul prevede că trebuie să ducem doar câte 3 kg, noi cărăm și câte 6, 8 sau 10 kg. Uneori, când bătrânii au nevoie, mergem la serviciu și sâmbăta sau duminica. Asta deja ține de fiecare lucrător social în parte”, susține specialista.

Acum nouă ani, când s-a angajat la acest serviciu, Svetlana avea un salariu lunar de 450 de lei. Pe parcursul anilor acesta s-a majorat până la 500, 700, 850, 870, 1000, iar în prezent ea primește 1160 de lei. La acești bani se mai adaugă încă 150 de lei pentru vechime în muncă și încă puțin peste 300 de lei, diferite premii. În total chișinăuianca ajunge să ridice lunar câte 1700-1800 de lei. „Premiile deocamdată le primim, dar oricând ar putea să nu ni le mai dea. Banii pe care îi primesc acum îmi ajung doar pentru serviciile comunale. Nici nu mă gândesc să-mi cumpăr îmbrăcăminte sau încălțăminte. Toate cheltuielile sunt practic pe spatele soțului. Dacă ar avea și el un salariu ca al meu, atunci nici nu vreau să-mi imaginez cum ne-am fi descurcat”, recunoaște dezamăgită femeia.

Întrebată de ce nu-și caută un serviciu mai bine plătit, Svetlana s-a arătat convinsă că la vârsta ei n-ar angaja-o nimeni, nicăieri. Ea susține că îi place această activitate, iar dacă ar avea un salariu de 2500 de lei, ar fi foarte mulțumită.

„Lucrăm cu oameni vii, nu cu roboți”

O altă persoană care practică aceeași meserie este Nina Ermurache. Femeia activează în acest domeniu din anul 2003. Zona în care dânsa muncește este sectorul Centru din Chișinău, unde are grijă de 11 bătrâni. „Cel mai greu e să te uiți la necazul oamenilor și să nu-i poți ajuta cu nimic. Parcă aș vrea să le dau totul, dar nu este în puterile mele. Lucrăm cu oameni vii, nu cu roboți. Personal, fiecare necaz al lor îl iau aproape de suflet. Nici nu vă puteți da seama cât de mult ne așteaptă ei pe noi. Vor pur și simplu să stea de vorbă cu cineva”, declară cu tristețe chișinăuianca.

Potrivit ei, sunt persoane pentru care trebuie să-și rezerve câteva ore. Acestea se plâng pe viață și pe soartă, iar Nina trebuie să le asculte. De când practică această meserie, femeia a înțeles că bătrânii din R. Moldova sunt lăsați în umbră, iar de ei nimeni n-are nevoie. La mulți doar lucrătorii sociali le mai pășesc pragul. De aceea, pe lângă sarcinile prevăzute de contract, ei îi mai ajută și cu alte lucruri. „Merg cu ei la plimbare. Le fac curățenie în casă sau le pun draperiile. Totodată, mai facem și alte lucruri pe care ei nu sunt în stare să le facă singuri. Chiar dacă sâmbăta și duminica ar trebui să fie zile libere, eu oricum le permit să mă sune. Dacă este ceva urgent, merg la ei”, recunoaște femeia.

Programul Ninei, dar și al celorlalți lucrători din această sferă, este de luni până vineri, de la 8 la 17. Cu toate acestea, deseori ea este nevoită să rămână și peste program, ca să reușească să-i asigure pe toți bătrânii cu cele necesare. Salariul ei este aproape ca și cel al Svetlanei Suvac, 1100 de lei de bază și alte câteva sute de lei pentru vechimea în muncă sau premii. Într-un final femeia tot nu ajunge la 2000 de lei. „Bani sunt puțini, dar măcar ni-i dă la timp. Slavă Domnului, că deja copiii sunt mari și își câștigă singuri bucata de pâine. Soțul tot lucrează și ne întreținem cum putem”, susține resemnată Nina. Anul viitor ea trebuie să se pensioneze, însă speră să mai rămână la acest serviciu. Potrivit ei, tinerii nu sunt interesați să facă această muncă, iar salariul de 1600-1800 îi face să-și piardă în general interesul.

La finalul discuției, interlocutoarea mea a menționat că pentru munca depusă ar merita un salariu de 5000 de lei.

„Dacă aș avea familie, acești bani nu mi-ar ajunge pentru nimic”

Printre lucrătorii sociali bărbații sunt o raritate, iar Oleg este unul dintre ei. Acesta are 38 de ani, iar ultimii cinci a activat în acest domeniu. El este responsabil de 10 bătrâni din Chișinău. „Scopul nostru e să găsim limbă comună cu fiecare pensionar. Toți sunt diferiți. Atunci când îi vizităm, ei trebuie să se bucure, nu să stea încruntați sau nemulțumiți. E greu psihologic să lucrezi aici!”, recunoaște specialistul. Oleg susține că cel mai dificil i-a fost la început, apoi s-a acomodat. Bătrânilor a început chiar să le placă faptul că de ei îngrijește un băiat tânăr. Ca și majoritatea lucrătorilor sociali, el le face vârstnicilor și munca neprevăzută în contract. Le repară obiectele care se strică, le aranjează lucrurile sau chiar le gătește.

La fel ca și restul colegilor săi, Oleg se arată nemulțumit de salariu. „Nu primesc nici 2000 de lei pe lună. Acum trăiesc singur. Dacă aș avea familie, acești bani nu mi-ar ajunge pentru nimic. Cred că o să lucrez aici până o să mă însor, după aceea o să trebuiască să caut alte soluții”, a conchis un pic dezamăgit bărbatul.

În prezent, în țara noastră avem circa 1300 de lucrători sociali. Salariul mediu al acestora constituie 1400-1500 de lei și nu corespunde volumului zilnic de muncă. Începând cu luna octombrie, anul trecut, leafa lor ar fi trebuit să se majoreze cu 15 la sută – fapt deocamdată neconfirmat de lucrători.

În R. Moldova se atestă un deficit de lucrători sociali. Conform datelor de la Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, există localități unde nu sunt specialiști pregătiți, iar în calitate de lucrători sociali activează oameni de alte profesii, cum ar fi, pedagogi sau psihologi.