Editorial

Naufragiați

De obicei răspundeam în câteva rânduri încercând să surprind problemele centrale. Acum am găsit o soluție mai bună: fac un rezumat la rezumat. Spun într-o singură propoziție ce aș putea spune într-o carte: toate sunt la fel de nesigure ca întotdeauna sau trăim din ce în ce mai rău sau economia s-a prăbușit de mult. Depinde de centru de interes al amicului care mă contactează. Și cu asta am rezolvat toate problemele.
Uitându-mă într-o zi peste aceste rezumate, mi-am dat seama că răspunsurile mele par mesaje trimise în codul Morse de vreun soldat aflat chiar în punctul fierbinte al unui front sau, mai rău, par mesajele unui prizonier. Cumva, asta și sunt, dar nu un prizonier de război, ci unul captiv într-un stat care nu mai are cum să iasă la suprafață. Moldovei i s-au cimentat picioarele (nu s-a legat doar o cărămidă pe care să o mai putem dezlega) și a fost aruncată în ape adânci. Iar noi, locuitorii, ne scufundăm o dată cu ea.

Și asta se vede și din reacțiile, surprinzătoare pentru mine, ale celor care caută să afle cine a turnat cimentul. De când a fost închis Filat, jurnaliștii au o nouă preocupare: cât de dotată e celula lui Filat, dacă are baie proprie, dacă primește vizite. Văd zilnic câte un reportaj cu celula lui Filat. Reportajele astea seamănă cu cele de tipul: bucurie mare la grădina Zoo din Berlin, a fost adus pe lume un tigru siberian!

Pe mine nu mă interesează sincer dacă Filat își bea cafeaua la filtru sau la expresor. Mă interesează dacă averea lui, obținută ilegal, va fi sau nu confiscată, va fi sau nu trecută în bugetul de stat. Dacă se va face acest lucru, n-au decât să îi dea cuptor cu microunde și saltea medicinală. Din partea mea să îi ia cineva pe toți parlamentarii Moldovei și să le organizeze un concediu veșnic pe o insulă însorită, cu palmieri și muzică și tot ce mai vor ei. Să stea acolo și să fie fericiți, în condițiile următoare: toate averile lor, care s-au făcut pe cârca noastră, să fie întoarse țării.

Dacă în schimb politicienii noștri vor sta toți la pușcărie, cu baie la comun și fără electrocasnice, dar când vor ieși de acolo miliardul îi va aștepta cuminte tot în conturile lor, cu ce ne ajută asta pe noi? Păi toată Moldova ar vrea să stea la pușcărie în astfel de condiții. Toți ar sta cinci ani închiși, fără telefon, vizite sau duș separat, dacă ar ști că la ieșire vor fi miliardari.

Deci despre ce vorbim aici? Nu vreau imagini cu celula fostului premier! Vreau să văd cum de-a lungul anului i se mai alătură 100 de colegi, cum miliardele noastre, devenite între timp ale lor, vor fi iarăși ale noastre și cum, cu o justiție corectă, va fi evacuată apa în care ne-au scufundat toți cei după care plânge în hohote pușcăria.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *