Deși în biserică promit să fie mai buni cu aproapele, gândul nobil este dat uitării în momentul în care din cisternă începe să curgă agheasma.
Spiritele se încing, iar asemeni unui scenariu din filmele de acțiune, personajele prind viață, iar acțiunea se derulează: oamenii se calcă, la fel ca în războaiele lui Ștefan cel Mare, în picioare, își dau coate, iar din gura, din care ar trebui să iasă, măcar de sărbători, vorbe frumoase, curg, asemeni apei de izvor, înjurături, blesteme și amenințări.
Nu mai punem la socoteală „cisternele” cu care vin enoriașii „cocoșați de la încărcătură” să ia apă. Motivând că fac o faptă bună și iau și pentru copii, fini, bunici, vasul de cinci litri este în ultimul timp, rege de Bobotează.
„Luăm apă sfântă, ne spălăm pe față pentru a fi mai frumoși”, spune un credincios. Mă întreb, așa nedumerită: dar oare apa sfântă spală și nesimțirea, ipocrizia și prostia? Sau le lăsăm pentru la anul, ca să le spălăm cu o nouă apă sfântă, după alte runde de înjurături, îmbrânceli și cuvinte „aurite”?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
